Chiar dacă omenirea nu mai cunoaşte acele monstruoase valuri ucigaşe cum au fost ciuma aşa-zis "justiniană" din secolul al VI-lea, celebra "pestă neagră" din secolul al XIV, care a făcut zeci de milioane de victime, sau a treia mare epidemie, cunoscută sub numele de "pestă chineză", care a lovit în principal Asia în perioada 1894-1920 şi în timpul căreia Alexandre Yersin a descoperit bacilul responsabil de această maladie, care astăzi îi poartă numele: Yersinia pestis.

În mod cert, progresul înregistrat la capitolul igienă, antibioticele şi campaniile de deratizare, bacteria fiind transportată în principal de rozătoare şi transmisă prin muşcăturile de purici infestaţi, au făcut ca boala să cunoască un declin important. Însă, contrar variolei, pesta este departe de a fi eradicată - şi puţine sunt şansele ca acest lucru să se întâmple într-o zi, "rezervorul" său animal dovedindu-se a fi foarte vast - iar actualitatea vine să amintească mereu acest lucru.

Postul RFI a difuzat recent un reportaj despre măsurile de prevenţie iniţiate în Madagascar, una dintre ţările în care boala rămâne endemică. Într-un studiu publicat recent de "The American Journal of Tropical Medicine and Hygiene", cercetătorul american Thomas Butler analizează datele despre pestă, strânse la nivel mondial în perioada 2000-2009. Madagascarul figurează pe locul doi printre ţările cele mai afectate, cu un număr total de 7.182 de cazuri, fiind devansată doar de Congo (10.581 de cazuri), unde războiul civil, exodul populaţiei şi deteriorarea condiţiilor de trai au favorizat probabil contacte mai ample între oameni şi rozătoare. Pe locul trei figurează Zambia, cu 1.309 cazuri.

În total, în perioada menţionată au fost luate în evidenţă 21.725 de persoane, iar 1.612 au murit din cauza ciumei. Cifra reală este probabil mai mare, în condiţiile în care, din lipsă de analize, numeroase decese nu au fost puse pe seama acestei boli. Ţările africane reprezintă peste 97% din infecţiile acestei perioade. De altfel, printre cele 12 de ţări care au declarat cel puţin 40 de bolnavi de pestă în aceşti 10 ani, se regăseşte China (locul 7, cu 227 de cazuri) şi SUA (locul 11, cu 57 de cazuri).

Articolul lui Thomas Butler dezvăluie că pesta nu a încetat să surprindă în ceea ce priveşte căile de transmisie. În timpul acestui deceniu 2000-2009, există desigur "cazuri clasice" de contaminare, precum cele din 2005 şi 2006 din minele de aur şi diamante din Congo (peste 100 de morţi) sau ca cele care se constată în fiecare an în Madagascar. Însă, există de asemenea şi cazuri mai "exotice", cum a fost cel al contaminării pe cale alimentară din Afganistan, în 2007, când 83 de persoane s-au îmbolnăvit după ce au mâncat carne de cămilă infectată, iar 17 dintre ele au murit, precizează "Le Monde".

Există cazuri şi mai surprinzătoare, cum a fost cel al cercetătorilor americani ucişi de boală în 2007 şi 2009. Primul era biolog şi lucra într-un parc naţional din Marele Canion, Arizona. După ce a găsit cadavrul unei puma dotate cu un radio-emiţător, el a decis să-i facă autopsia pentru a determina cauzele morţii. Crezând că animalul a fost ucis într-o luptă cu o altă puma, cercetătorul nu a luat măsuri de protecţie, cum ar fi mănuşile sau masca. O săptămână mai târziu bărbatul a murit.

Al doilea caz a fost şi mai șocant, aducând în prim-plan un genetician care manipula frecvent o tulpină a bacteriei pestei a cărei virulenţă era atenuată genetic prin suprimarea unei molecule având funcţia de a capta fierul necesar bacteriei. În condiţii normale, aceasta nu ar fi ucis nicio persoană, însă omul de ştiinţă era purtătorul unei anomalii genetice ce conferea ţesuturilor din organismul său un surplus de fier, ceea ce a 'compensat' handicapul bacilului. Spitalizat de urgenţă, bărbatul nu a putut fi salvat.

În Franţa, ultimul caz de pestă datează din 1945, însă aceasta nu înseamnă neapărat mare lucru, subliniază Le Monde. Algeria a fost 'cruţată' din 1946, ceea ce nu a împiedicat reapariţia bolii în 2003. Chiar dacă Europa nu este în prezent afectată, un studiu din 2008 a dezvăluit că în timpul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea numărul de ţări în care au existat în continuare cazuri de pestă a crescut.

În aceste condiţii, oamenii de ştiinţă se întreabă dacă nu cumva această patologie ar trebui considerată o boală "re-emergentă", în aşa măsură condiţiile favorabile bacilului pestei şi propagării lui sunt în prezent întrunite: creşterea temperaturilor globale, despre care se ştie că pot majora prevalenţa bacteriei la rozătoare, globalizarea schimburilor cu mijloace de transport din ce în ce mai rapide şi numeroase, apariţia rezistenţei la numeroase antibiotice pentru Yersinia pestis, un vaccin care nu mai este utilizat şi care nu şi-a găsit un "succesor".

De altfel, numeroşi autori subliniază marea "plasticitate" a genomului acestei bacterii, ceea ce-i conferă capacitatea de a se adapta uşor la schimbările din ecosistemul său, frecvente pe Terra.

Nu în ultimul rând, "Le Monde" menţionează că şi omul se poate folosi de pestă. Nu sunt atât de îndepărtate vremurile când SUA şi Uniunea Sovietică imaginau această bacterie ca pe o armă biologică. Probabil, ele nu erau singure în acest demers. Un studiu din 2006 despre bioterorism aminteşte că, potrivit unui scenariu imaginat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, dacă s-ar dispersa asupra unui oraş cu 5 milioane de locuitori 50 de bacili de pestă preparaţi sub formă de aerosoli, peste 150.000 de persoane ar fi contaminate şi 36.000 dintre acestea ar muri. De asemenea, s-ar produce o panică generalizată, iar numeroşi locuitori ar deveni la rândul lor, încercând să fugă, vectori ai bolii.

În 2012, autorităţile de reglementare americane au aprobat utilizarea unui antibiotic puternic dezvoltat de către compania multinaţională farmaceutică Johnson & Johnson care ar trata ciuma, o infecţie bacteriană extrem de rară şi, în unele cazuri, mortală, informează Business Insider.

Reprezentanţii Administraţiei Alimentelor şi Medicamentelor (AAM) din Statele Unite ale Americii au aprobat şi medicamentul Levaquin, cunoscut generic ca levofloxacin, care reduce riscul populaţiei de a se îmbolnăvi de ciumă după expunerea la bacteria care cauzează această boală, numită Yersinia pestis şi considerată a fi un posibil agent în cazul atacurilor teroriste biologice.

Ciuma afectează în principal animalele. Oamenii pot să se îmbolnăvească dacă sunt muşcaţi de purici infectaţi sau dacă intră în contact cu animale sau alţi oameni bolnavi. Între 1.000 şi 2.000 de cazuri apar la nivel mondial, în fiecare an, în rândul oamenilor.

Reprezentanţii AAM au aprobat folosirea medicamentului Levaquin pentru tratarea ciumei după ce el a fost testat în laborator pe maimuţe. Astfel s-a descoperit că 94% dintre cele cărora le fusese administrat medicamentul au supravieţuit.