Pe de o parte, semnele sfâșitului expuse de Sfânta Scriptură par să fie foarte caracteristice. Dar, pe de altă parte, din cauza echivocului care va persista, nici aceste semne nu pot fi identificate cu deplină siguranță. Ele sunt:

1) predicarea Evangheliei la toate popoarele (conform Matei 24, 14);

2) convertirea poporului iudeu la creștinism (conform Romani 11, 25);

3) înmulțirea fărădelegii și răcirea dragostei între oameni (conform Matei 24, 10, 12), căderea multora de la credință, amăgiți de prooroci mincinoși (conform Matei 24, 4 și următoarele), înmulțirea războaielor și a veștilor de războaie (conform Matei 24, 67), mari catastrofe în natură (conform Matei 24, 7, 29);

4) venirea lui Enoh și Ilie (conform Apocalipsa 19, 1);

5) venirea lui Antihrist (conform II Tesaloniceni 2, 3-11; I Ioan 2, 18) care va lucra împreună cu apostolii săi mincinoși tot felul de semne ca să amăgească pe oameni: substituindu-se lui Hristos, el va prigoni cu furie pe aleșii Domnului (conform Matei 24, 5, 11);

6) arătarea pe cer a „semnului Fiului omului”(conform Matei 24, 30), adică a Sfintei Cruci.

(Ieromonah Benedict Stancu, Părinții Bisericii despre sfârșitul lumii: antologie, Editura Sophia, București, 2009, pp. 10-11)