Mi se pare distractiv să nu ştiu să folosesc niciun dispozitiv tehnologic de care dispun copiii mei, dar, sincer, ador GPS-ul (Sistemul de poziționare globală) de pe telefonul lor. Pentru mine, aplicaţia „Google maps” este uimitoare, mai ales că nu mai este vina mea dacă ne rătăcim. Acum douăzeci de ani eram mereu responsabilă cu cititul hărţii atunci când mergeam în vacanţă cu familia şi aveam parte de multe certuri pentru că nu ajungeam la timp la destinație. Astăzi se pare că nu mai există nimic în lume despre care noi să nu avem habar. Totul ne este pus la dispoziţie. GPS-ul este îndrăgit de mulţi oameni, aşa că nu înţeleg de ce unii se simt atât de pierduţi. Ia cineva în serios navigarea către Hristos? Mi se pare că uităm cele  mai simple lucruri.

„El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”(Matei 22, 37-39). Dumnezeu îmi trimite în fiecare zi semne legate de locul în care trebuie să mă aflu pentru a-I urma calea, dar se pare că mintea îmi este slăbită de lucrurile pământeşti. Dumnezeu ştie unde sunt în orice clipă, dar mă lupt să înţeleg simplul adevăr într-o călătorie de-o viaţă întreagă. Încerc să-mi poziţionez sistemul de navigaţie spiritual către Dumnezeu, dar asta înseamnă şi un război spiritual. Faptul că plec de acasă în fiecare zi, nefiind sigur că mă voi întoarce în viaţă, m-a făcut să pun în practică ceea ce gândesc şi nu doar să-mi iubesc aproapele, ci şi să încerc să-mi iubesc duşmanul. Cred că un sistem de navigaţie spiritual înseamnă să-ţi încredinţezi viaţa în mâinile Domnului.

Cu siguranţă unii dintre noi îşi setează sistemul de navigaţie spiritual către destinaţia finală, adică Împărăţia lui Dumnezeu şi către darul vieţii veşnice. Marea mea pasiune a fost să-i inspir pe oameni să păşească pe urmele lui Hristos şi să se lase înconjuraţi de frumuseţea spirituală a Locurilor Sfinte, chiar dacă zona este mereu într-un conflict sângeros. Pentru că în fiecare an întâmpinăm Postul Paștilor, cei mai mulţi dintre noi încearcă să facă un efort pentru a ajunge, printr-un mod spiritual, la ceva care nu aparţine acestei lumi. Sistemul de navigaţie către o viaţă spirituală se află întotdeauna în conflict cu plăcerile vieţii pământeşti. Mereu simt cum crucea pe care o duc mi se îngreunează.

Creştinii palestinieni chiar s-au străduit anul acesta să-şi poziţioneze GPS-ul spiritual într-un mod corespunzător, mai ales cu o decizie care nu a fost încă aprobată de Vatican, dar luată de Adunarea Ordinarilor Catolici din Ţara Sfântă astfel încât, în doi ani, toţi catolicii răsăriteni şi Patriarhia Latină de Ierusalim să adopte în mod oficial calendarul grec ortodox iulian pentru a sărbători Sfintele Paşti. Aşadar, încercăm să ajungem la un consens.

Ştiu că repet mereu, însă având în vedere că am trăit la Locurile Sfinte timp de optsprezece ani, toate oraşele din Palestina şi câteva din Israel au întocmit în comunitatea creştină o serie de înţelegeri sociale pentru a sărbători Crăciunul după noul calendar, iar Paştele după cel vechi în conformitate cu data ortodoxă al Sfântului Paşti. Cu toate acestea, Ierusalimul şi Betleemul au continuat să celebreze aceste zile sfinte de două ori din cauza numărului mare de pelerini şi turişti. Noul decret oficial ar trebui să intre în vigoare în anul 2015, dacă Vaticanul va fi de acord şi ar trebui să însemne sărbătorirea Paştelui în aceeaşi zi în toate regiunile Ţării Sfinte. Nu toată lumea însă este încântată de această schimbare.

Ca popor creştin, ar trebui să încercăm să ne fixăm GPS-ul spiritual spre ceea ce Dumnezeu crede că e bine, sfânt, iubitor şi drept. Deci, dacă nu putem fi întotdeauna fericiţi, nu există niciun motiv pentru care să nu încercăm să devenim pioşi. Ca mamă, am încercat să plasez GPS-ul spiritual al familiei mele în aşa fel încât să-L aibă mai întâi pe Dumnezeu în viaţa lor, dar, atunci când văd că ei nu merg la biserică, mă întreb unde am greşit.

De obicei, trebuie să iau în considerare metodele creative pe care eu însămi le recomand altora, pentru a-i face pe adolescenţi să meargă la biserică, şi anume: Este ziua mamei, sau este ziua mea de naștere, sau este ziua mea de nume, sau este ziua ta de nume, te invit să te rogi cu mine. Nu vrei să vizitezi locașul unde ne închinăm Domnului? Ai vrea să mergi la biserică, la Vecernie sau la Sfânta Liturghie?

GPS-ul spiritual ar trebui să te ghideze spre lumina cea adevărată a lui Hristos. Urmând calea lui Hristos cu ajutorul GPS-ului spiritual mă ajută să cunosc lucrarea Duhului Sfânt, căci „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6).