Duminica a V-a din Postul Mare - Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca (Icoană din anul 2008, pictată de Ovidiu Clapa - Biserica „Schimbarea la Față a Domnului” - Socola) „Să viețuiești în mijlocul lumii ca în pustie. Această bună legiuire se va face între tine și lume ca un perete despărțitor, din pricina căruia nu vei vedea lumea. Ea va fi înaintea ochilor tăi, însă ca și cum nu ar fi. În lume vor continua schimbările ei, iar tu vei avea rânduielile tale. Lumea va merge la teatru, tu la biserică; ea va dansa, tu vei bate metanii; ea va fi la plimbare, tu acasă, în însingurare; ea va fi întru grăire deșartă și glume, tu întru tăcere și slavoslovire a lui Dumnezeu; ea va fi în plăceri, tu în osteneli; ea va citi romane deșarte, tu vei citi Dumnezeieștile Scripturi și scrierile Sfinților Părinti; ea va fi la petreceri, tu vei sta de vorbă cu cei de un cuget cu tine sau cu părintele duhovnicesc; ea își va face socoteli egoiste, tu vei face jertfă de sine; ea va fi în visări patimașe, tu în cugetare la cele Dumnezeiești. Și astfel, în toate trasează-ți reguli și introdu-ți rânduieli de viață potrivnice obiceiurilor lumești - și vei fi în lume în afara lumii, ca în pustie. Nici tu nu vei fi văzut în lume, nici lumea nu se va vedea în tine. Vei fi în lume pustnic - și vei deveni următor al Sfintei Maria Egipteanca, fără a te îndepărta în pustie”. ( „Pregătirea pentru spovedanie și pentru Sfânta Împărtășanie - Predici la Triod”, Sfântul Teofan Zăvorâtul) Sfânta Maica noastră Maria Egipteanca a fost o pustnică din deșert care s-a pocăit după o viață de prostituată. Ea a trăit în secolul al VI-lea și a adormit în anul 522 într-un mod vrednic de remarcat. Biserica o prăznuiește în ziua adormirii, adică în 1 aprilie; pe lângă aceasta, ea este pomenită în Duminica Sfintei Maria Egipteanca, adică în a cincea duminică din Postul Mare. Ea și-a început viața ca o tânără care-și urmează pasiunile trupești, fugind în Alexandria, departe de părinții ei, la vârsta de 12 ani. Acolo a trăit o viață de prostituată timp de 17 ani, cu toate că adesea refuza banii bărbaților cu care mergea, trăind mai degrabă din cerșit și din torsul inului. Însă, într-o zi a întâlnit un grup de bărbați care vroiau să călătorească pe mare, spre Ierusalim, ca să se închine Sfintei Cruci. Maria a mers cu ei în această călătorie, seducându-i pe rând de dragul distracției. Dar când grupul a ajuns la Ierusalim și au mers la biserică, Maria a fost oprită să intre în aceasta de o forță nevăzută. După trei încercări nereușite, ea a rămas afară, în curtea bisericii, unde a văzut o icoană a Maicii Domnului. A început să plângă și să se roage din toate puterile către Maica Domnului ca să îi dea voie să vadă Sfânta Cruce; după aceea, a promis că va renunța la dorințele lumești și va merge oriunde îi va spune Maica Domnului. După această convertire din inimă de la porțile bisericii, ea a mers în deșertul de lângă Iordan unde a început o viață de pustnică. Ea a trăit mulți ani doar cu trei pâini și după aceea cu rarele verdețuri ale pământului. Timp de 17 ani, Maria a fost chinuită de „fiare sălbatice - pasiuni și dorințe nebunești”. După acești ani de tentații, totuși, ea a depășit tentațiile și a devenit ucenica Maicii Domnului. După 47 de ani de pustnicie în singurătate, ea l-a întâlnit pe preotul Zosima în deșert, care a convins-o să-i povestească viața sa. Sfânta Maria Egipteanca i-a povestit cu multă smerenie povestea ei în timpul acesta arătându-i preotului că are darul înainte vederii; ea știa cine a fost și cine era Zosima cu toate că niciodată nu se mai întâlniseră. La sfârșit, ea i-a cerut lui Zosima să se întâlnească iarăși anul următor la apusul soarelui în Joia Mare pe malurile Iordanului pentru a se împărtăși cu Sfintele Taine. Zosima a făcut exact cum i s-a cerut, cu toate că încă avea dubii legate de această experiență mai ales că soarele apusese deja. Apoi, Maria a apărut pe malul opus al Iordanului; trecând singură, ea a mers pe apă în mod miraculos și l-a întâlnit pe Zosima. Când el a încercat să-i facă o metanie, ea s-a tras înapoi spunându-i că un preot este mult superior și că pe lângă această el are cu el Sfintele Taine. Maria a primit Sfânta Împărtășanie și a trecut înapoi Iordanul după ce l-a instruit pe Zosima referitor la mănăstirea sa și după ce i-a dat iarăși întâlnire în locul unde s-au întâlnit prima dată peste un an. Când el a ajuns acolo, a găsit trupul Mariei împreună cu un mesaj scris pe nisip care îi cerea să o înmormânteze și îi spunea că murise imediat după Împărtășanie în anul anterior (și trupul îi fusese adus în mod miraculos acolo unde era așezat). Astfel Zosima, uimit, a început să sape, dar a obosit curând; atunci s-a apropiat un leu care a început să îl ajute după ce lui Zosima i-a trecut frică de această creatură. Astfel, Sfânta Maria Egipteanca a fost înmormântată. Zosima s-a reîntors la mănăstire, le-a povestit tuturor ceea ce văzuse și le-a dat multe sfaturi bune călugărilor și starețului de acolo. El a murit la aproape o sută de ani în aceeași mănăstire. Ulterior, povestea vieții Mariei a fost pusă pe hârtie de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Viața Sfintei Maria Egipteanca este citită în Postul Mare împreună cu Canonul cel Mare al Sfântului Andrei.