Moldovenii şi-au luat-o ca ocrotitoare pe Cuvioasa Parascheva încă din vre­mea lui Vasile Lupu. Datorită specificităţii sale, această sărbătoare făcea parte dintre cele mai însemnate sărbători ale anului, fiind deschisă printr-o ceremonie fastuoasă de către însuşi domnitorul Moldovei.„La 14 zile a lunii Octomvrie, aici în pământul Moldovei, întru această de Dumnezeu păzită ţară, se prăznuieşte la Mănăstirea a trei Sfinţi Ierarhi Svânta şi Cuvioasa prepodobna Parascheva ceo noao, al căruia sfânt ei trup întreg se află întru această nu-mită mănăstire, aduse fi-indu sfintele ei moştii de răpăosatul Vasilie Voe-vod, la anii 7148 (adică 1640)“, consemnează Con­dica de ceremonii a logo-fătului Ghiorgachi, scrisă la 5 noiembrie 1762, din porunca domnitorului Gri-gore Callimachi, în timpul primei sale domnii, lu­crare ce se păstrează la Arhivele Statului.

Liturghia începea după ce domnul săruta moaştele

În trecut, domnul Mol­dovei participa la toate slujbele praznicului şi îndeplinea următoarele ac-ţiuni protocolare: „Cu o zi înainte de prăznuire, egu­menul mănăstirii venea cu ploconul obişnuit, cafea

şi zahăr, la Domn ca să-l roage să-i facă cinstea cu domneasca sa parisie (n.r: prezenţă domnească), la ceremonia praznicului“, menţionează Dan Simionescu într-un studiu rea­lizat în prima parte a se­colului al XX-lea pe baza condicii logofătului Ghiorgachi. Ceremonialul debu­ta în ajunul sărbătorii, continuând apoi în ziua hramului. În ajunul sărbătorii, la ora 14.00, în bătaia clopotelor, racla cu moaştele sfintei era scoasă din baldachin şi aşezată în mijlocul bisericii pentru ca moaştele să fie sărutate de popor. „Urma slujba Ve­cerniei mari, după care slujbă venea şi doamna cu alai la biserică şi-i ieşea întru întâmpinare egume­nul cu Evanghelia. După Vecernie se cânta para­clisul sfintei şi apoi toţi ieşeau în curte“, consemnează aceeaşi sursă.

În această măreaţă zi, marele vistier trebuia să trimită la biserică, din partea domnului, două lumânări mari de ceară pictate. Marele şătrar (boierul care avea în pază corturile unei tabere în timp de război) avea grijă ca în ograda bisericii să se întindă un cort deschis pentru a sta familia domnească, iar vătaful de aprozi aranja scaunele mitropolitului şi ale fami­liei domneşti.

A doua zi, când la biserică sosea domnitorul, acesta era întâmpinat la uşa bisericii de mitropolit, i se cânta Axionul şi Slavoslovia, iar slujba căpăta caracter de procesiune. To­tul se desfăşura sub bătaia intensă a clopotelor. „Începând Litia, patru preoţi ridicau racla şi oco­leau cu ea biserica; afară în curte, domnul săruta moaştele, se miruia, punea «în blid» zece lei, se miruiau ceilalţi şi intrau în biserică, unde începea Li­turghia. Moaştele care şezuseră afară pentru a fi sărutate de popor se adu­ceau în biserică la cântarea Heruvicului, când domnul (şi familia lui) tre­cea pe sub trupul sfintei, care apoi era pusă pe ma­sa sfântă, în Altar“, continuă Dan Simionescu. De aici, moaştele erau aduse iarăşi în mijlocul bisericii, aproape de chinonic. Une­ori, după Sfânta Litur­ghie, domnul obişnuia să bea cafea în „chilia egumenului“, alteori o bea cu toată boierimea în spătărie.

Printre cele mai mari pelerinaje ortodoxe din lume

Din vremea lui Vasile Lupu, credincioşii moldo­veni au căpătat evlavie la sfântă şi din neam în neam şi-au transmis această evlavie, încât aceasta nu a scăzut niciodată, ci a sporit de la epocă la epocă. Chiar şi în timpul regimu­lui comunist, de hramul

Cuvioasei, Catedrala mitropolitană devenea neîncăpătoare pentru cei veniţi să mulţumească şi să-i ceară ajutorul.

Sărbătoarea Sfintei Parascheva din 14 octombrie a luat o mare amploare începând cu hramul ei din 1955, când un sobor de arhierei a proclamat oficial în faţa a sute de credincioşi şi a altor Biserici surori ge­neralizarea cultului Sfintei Parascheva în Biserica Română. Până atunci, Cuvi­oasa Parascheva era trecută în rândul sărbătorilor cu cruce roşie, numai re­gional. Generalizarea cul­tului ei a fost hotărâtă deSfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 28 februarie 1955.

De-a lungul timpului, Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a bucurat de o cinstire deosebită din partea credincioşilor care au venit să se închine moaştelor sale.

Începând cu anii â90, prin stăruinţa actualului Patriarh, PF Părinte Da­niel, hramul Cuvioasei Parascheva a căpătat o amploare din ce în ce mai mare, pelerinajul prilejuit de sărbătoarea ei numărându-se astăzi printre cele mai mari pelerinaje ortodoxe din lume. La hramul ei din fiecare an sunt prezenţi mii de credincioşi din toată ţara, zeci de personalităţi ale vieţii publiceşi bisericeşti, ziua de  14 octombrie devenind astfel centrul Ortodoxiei româneşti.

Pelerinajul Sfintei Parascheva prin toată Moldova

Mijlocirile Sfintei Parascheva pentru români sunt multe. În vremuri grele, racla cu moaştele ei era scoasă în procesiune. Secolul al XX-lea consemnează două astfel de evenimente. În martie 1944, din cauza războiului s-a pus problema evacuării bunurilor Mitropoliei. Astfel, s-a hotărât ca racla cu moaştele Sfintei Parascheva să fie dusă la Mănăstirea Govo­ra, unde fuseseră duse şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Racla cu moaştele Sfintei Parascheva s-a oprit însă pentru şase luni la Mănăstirea Sărmucăreşti de lângă Bucureşti, fiind însoţită de arhimandritul Ioanichie Grădinariu. Spre sfârşitul anului, au fost readuse la Iaşi. Moaştele Cuvioasei Parascheva au fost scoase pentru a doua oară în tim­pul secetei prelungite din vara anului 1947. Preoţii şi credincioşii Moldovei au cerut cu insistenţă organizarea unei procesiuni cu moaştele sfintei prin Moldova. Această procesiune s-a desfăşurat pe întreg teritoriul Moldovei. De la sfârşitul lui mai până pe 10 iunie au fost parcurse satele din judeţele Iaşi, apoi cele din Vaslui, Bacău, Neamţ şi Suceava. Bătrânii îşi amintesc că pe unde trecea sfânta, norii se îngrămădeau aducând ploaie curată. Spre sfârşitul lunii august, racla cu moaştele Sfintei Paras-cheva a revenit în Catedrala mitropolitană.

Procesiunea din anul 1947cu moaştele Sfintei Parascheva a fost

condusă de vrednicul de pomenire patriarhulTeoctist, pe atunci arhimandrit şi mareeclesiarh al Catedralei mitropolitane

Cine o „îmbracă“ pe Sfânta Parascheva?

Şi Cuvioasa Parascheva poartă mereu alte veşminte.

VeşminteleCuvioasei se schimbă de cinci ori pe an, la marile sărbători. Veşmintele Sfintei Parascheva se croiesc dintr-un materialspecial sau din catifea brodată. După ce sunt schimbate,veşmintele Cuvioasei sunt dăruite bisericilor ocrotite de aceasta

Este imposibil ca cine­va să nu fi remarcat că şi Cuvioasa Parascheva poartă mereu alte veşminte. În zilele de sărbătoare, acestea sunt de culoare deschisă, iar în posturi de culori închise. Înveşmântarea moaştelor Sfintei Parascheva se desfăşoară după o ceremonie la care participă doar câţiva preoţi, slujitori ai Catedralei. În acest timp, Catedrala se închide. Mai întâi se cântă Troparul Sfintei Parascheva, apoi fiecare preot se închină şi sărută moaştele. Lângă raclă sunt aşezate două mese special pregătite pentru această ocazie. Preoţii aşază moaştele Sfintei Parascheva pe mese şi des­fac agrafele care prind veşmântul la spate. Apoi, moaştele rămân învelite într-un al doilea veşmânt care nu se schimbă niciodată. „Se spune că acela este veşmântul în care s-au adus sfintele moaşte şi este ca un fel de sigiliu. De-a lungul timpului s-au format nişte găurele, dar nu putem să-l schimbăm pentru că acesta este ca un sigiliu al ctitorilor care au adus moaştele“, ne dezvăluie pr. Dosoftei.

Noul veşmânt care se înfăşoară în jurul trupu­lui Cuvioasei Parascheva se prinde cu agrafe la spa­te în anumite locuri. „Coroana pe care o vedem în zona capului sfintei vine de fapt, peste gât şi peste faţă. Această coroană fix-ează veşmântul ca pe o broboadă. După aceea, se schimbă şi pernuţele care sunt în raclă - pernuţa de la capul sfintei şi pernuţa de la picioare“, continuă să ne spună arhim. Dosoftei. În final, Cuvioasa Parascheva este aşezată în raclă, iar veşmintele sunt întotdeauna noi.

Veşmintele se schimbă de cinci ori pe an

Veşmintele Cuvioasei Parascheva se schimbă de cinci ori pe an la mar­ile sărbători. Se schimbă cu o seară înainte de pele­rinajul pe „Calea Sfin-ţilor“, dar şi după hram. Acestea se schimbă în primul rând pentru că se murdăresc. „Pentru că în această perioadă există mii de închinători care se ating de sfintele moaşte, veşmântul se murdăreşte. De aceea, îl schimbăm şidupă hram. Veşmântul mai este schimbat de Crăciun, apoi la începutul Postului mare, când se pune un veşmânt mai închis la culoare pentru a sublinia perioada de post, care este una de întristare“. Cu o zi înainte de Paşti veşmântul se schimbă din nou cu unul alb, care rămâne până după Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt. După ce au trecut aceste sărbători, Sfânta Parascheva primeşte un veşmânt nou, care va fi schimbat la hra­mul următor.

În cinci mănăstiri se croiesc haine pentru Sfânta Parascheva

Veşmintele Sfintei Pa-rascheva se croiesc dintr-un material special sau din catifea brodată. Au forma unei cruci, lungă de 2,50 m şi lată de un metru, lungimea braţelor fiind de 1,50 m. În mijlo­cul acesteia, în dreptul mâinilor sfintei este cusută o cruce sau monogra­ma cu Iisus Hristos (XP). De regulă, veşmintele se fac la comandă şi se lucrează în ateliere specia­lizate. În România există

câteva mănăstiri care ştiu dimensiunile „hainelor“ Sfintei Parascheva: Mănăstirea Galata şi Mănăstirea „Sfântul Atanasie“ - Copou din Iaşi, Văratec din judeţul Neamţ, Pasărea şi Ţigăneşti de lângă Bucureşti. „Veşmintele Cuvioasei Parascheva nu sunt ca nişte veşminte preoţeşti sau arhiereşti. Veşmântul propriu-zis e făcut ca să poată înveli moaştele sfintei care are statura unui om obişnuit. El are o formă specială şi se înfăşoară în jurul moaştelor“, ne explică arhimandritul Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi.

VeşminteleCuvioasei, în toată Europa

De câţiva ani, Administraţia Centrului Eparhial nu mai este nevoită să co­mande veşminte pentru Sfânta Parascheva, întrucât credincioşii din toate zonele ţării vin şi comandă „haine“ pentru sfânta care îi ajută. Cele mai multe comenzi vin chiar după sărbătoarea de pe 14 octombrie. După ce s-au închinat la moaştele ei, credincioşii se duc di­rect la mănăstirile care le croiesc pentru a da comandă. Aşa se face că acum Cuvioasa Parascheva are mai multe rânduri de veşminte. După ce sunt schimbate, veşmintele Cuvioasei sunt dăruite bisericilor ocrotite de aceasta. Veşmintele Cuvi­oasei Parascheva au ple­cat astfel în mai multe oraşe ale ţării, dar şi în afară, în special la biseri­cile româneşti din străinătate. Anul trecut, la începutul lunii noiembrie, în semn de recunoştinţă pentru moaştele Sfântului Ierarh Nectarie care au fost aduse la Iaşi spre închinare, un veşmânt al Cuvioasei Parascheva a plecat spre Insula Eghina din Grecia, la mănăstirea ce adăposteşte moaştele acestui sfânt.

Sute de biserici, în semn de recunoştinţă

Deşi Sfânta Cuvioasa Parascheva este cunoscută ca fiind mai ales ocroti­toarea Moldovei, binefacerile ei se revarsă, de asemenea, şi asupra Ţării Româneşti şi Transilvaniei, precum şi asupra altor zone ale ţării, unde îi sunt închinate zeci de biserici. Unele dintre ele sunt atestate înainte de 1641, când au fost aduse moaştele sale la Iaşi (de exemplu, biserica din Tălmăcel şi cea din Răşinari, ambele din secolul al XIV-lea).

Fie că la sat, fie că la oraş, Sfânta Parascheva este la fel de cinstită, bis­ericile închinate ei întrecându-se, parcă, una pe alta. Nu există eparhie în care să nu fie biserici închinate Sfintei Parascheva. În ţara noastră, peste 300 de biserici sunt ocrotite de Sfânta Parascheva. Numai în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei sunt 80 de bi­serici ridicate în cinstea ei. Şi românii de peste hotare au o evlavie deosebită pentru Cuvioasa Parascheva. Episcopia Ortodoxă Română a românilor din Ungaria are la Gyula o biserică cu hra­mul „Sfânta Parascheva“, construită în anul 1834. De asemenea, românii din Malovişta (Macedonia), Torino (Italia), Paris (Franţa), Wakefield, Masschusetts, Boston (SUA) vin să se roage Sfintei Parascheva în bisericile pe care ea însăşi le ocroteşte. Şi exemplele pot să continue.Sfânta Parascheva ocroteşte zeci de biserici şi în Serbia, Bulgaria, Grecia. Acestea au fost ridicate în semn de evlavie faţă de moaştele sale care au trecut prin aceste ţări.

Sfânta Parascheva anulează graniţele dintre ţări

Cu cele aproximativ 100 de biserici ale sale, Iaşul este un oraş al spiritualităţii şi al culturii româneşti şi universale. Milioane de pelerini din lumea întreagă i-au ad­mirat de-a lungul istoriei frumuseţea clădirilor, dar mai ales a bisericilor inconfundabile. Catedra­la mitropolitană din Iaşi atrage mii de pelerini datorită impozanţei sale, dar mai ales datorită moaştelor Sfintei Cuvi­oase Parascheva care adună la Iaşi, în zilele de toamnă, sute de mii de credincioşi din toată lu­mea. Astfel, în fiecare an se suplimentează numărul mijloacelor de trans­port care vin spre Iaşi. Departamente din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, precum şi reprezentanţi ai Primăriei, Armatei, Poliţiei şi ai unor organizaţii non-guvernamentale îşi unesc eforturile în vederea organizării unui program unitar, mai ales că, para­lel cu Sărbătoarea Sfin­tei Cuvioase Parascheva, în capitala Moldovei, se derulează şi manifestările legate de Sărbătorile Iaşului.

Din mărturiile organi­zatorilor, în fiecare an, la Iaşi vin atât credincioşi români, cât şi greci, sârbi, bulgari, polonezi, elveţieni, cehi, americani, norvegieni etc. Dar Sfânta Parascheva a strâns în jurul ei pelerini din toată lumea încă de când a fost adusă la Iaşi. La moaştele ocrotitoarei Moldovei s-au închinat zeci de personalităţi is­torice ale lumii, patriar­hi, mitropoliţi, domnitori străini, regi sau regine, demnitari ş.a.m.d.

Cu ocazia hramului sfintei care ocroteşteMoldova, în fiecare an, în cadrul pelerinajului „Calea Sfinţilor“ sunt scoase în procesiune moaştele Sfintei Parascheva şi moaştele aduse

din străinătate. La eveniment participă atât ierarhiromâni, cât şi de la alte Biserici Ortodoxe surori.

Istoria pelerinajului de la Iaşi şi măreţia pe care a câştigat-o prin prezenţa a numeroşi credincioşi la racla Sfintei Cu­vioase   Parascheva aulansat ecouri în lumea întreagă. Ca o atestare oficială a faptului că pelerinajul de la Iaşi a căpătat o evidentă amploare înternaţională, Consiliul Mondial al Bisericilor, prin Grupul de Coordonare Europea-nă pentru Misiune şi Reînnoire, şi Consiliul Bise­ricilor Europene au hotărât, în anul 2000, ca Iaşul să devină oraş internaţional de pelerinaj, alături de Tesalonic - Gre­cia, Trondheim - Norve­gia, Edinburgh - Marea Britanie şi Praga - Cehia.