Suferind de o afecţiune gravă a coloanei vertebrale, am venit la Mitropolie când nu mai credeam în nimeni şi nimic. Simţeam că, din clipă în clipă, voi muri. În viaţa mea era numai întuneric şi nici o speranţă. Un om în căruţ cu rotile, tânăr, ce speranţă mai are?, îmi spuneam, deznădăjduită. Plângând la racla Sfintei şi dând un pomelnic pentru rugăciune, m-am rugat Cuvioasei Parascheva să-mi aducă lumină în viaţă. Şi lumina a venit...

Vin de departe să o vizitez; mi-e tare dragă, cu mulţumirea că sunt vindecată de acea cumplită boală. Şi am convingerea că „orice vom cere Tatălui, crezând, vom lua”. (Ana-Maria)

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 60)