În 2009, infarctul, repetat de cinci ori în două luni, a atras după sine mai multe internări la Serviciul Cardiologie de la Spitalul Fundeni. Aici mi s-au depistat două artere ale inimii înfundate în proporţie de 90 %. Am făcut mai multe încercări de a fi operat la Fundeni şi la Iaşi. În noiembrie am venit la Iaşi pentru operaţie, dar am cerut ajutorul Sfintei Parascheva, după care profesorul-doctor m-a trimis din nou la Bucureşti şi de aici la Constanța.

Mi-am dorit să revin la Iaşi, dar boala s-a agravat. Nu mai aveam mult de trăit, întrucât nu-mi mai simţeam mâinile şi nu aveam circulaţie normală. Inima mea era din ce în ce mai slabă. Mă apropiam încet dar sigur de moarte.

Într-o noapte m-am visat în spital, iar în camera de alături se ruga o monahie în mod impresionant, cu mâinile ridicate. La încetarea rugăciunii, măicuţa s-a întors spre mine în chip foarte cuvios, cu capul în jos, iar eu am recunoscut-o. Era Sfânta Parascheva de la Iaşi. Chipul ei smerit şi blând mi-a rămas în memorie pentru toată viaţa.

A doua zi am primit un telefon de la Debreţin, din Ungaria, de unde un profesor cu care vorbisem mă anunţa să merg la Târgu Mureş pentru operaţie. Acest lucru s-a şi întâmplat, iar operaţia a fost în premieră pe ţară. Acum mă simt bine şi mulţumesc Sfintei Cuvioase Parascheva pentru ajutorul ei bun. Benescu Ion, Constanţa

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 36)