Sfântul Cuvios Iosif a fost pomenit la Mănăstirea Văratec – PS Veniamin: „Trebuie să ne folosim de fiecare moment al vieții pentru a ne sfinți viața”

16 August 2019 17:57 Flavius Popa Arhiepiscopia Iaşilor

În perioada 15 – 17 august 2019, Mănăstirea Văratec din județul Neamț îmbracă veșminte de mare sărbătoare: în cea de-a doua zi din cadrul triadei sărbătorilor de la Văratec, vineri, 16 august a.c., Sfânta Liturghie întru pomenirea Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec, ctitorul și duhovnicul sfintei mănăstiri, a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud.

Obștea monahală a Mănăstirii Văratec se află, timp de trei zile, într-o deosebită perioadă de bucurie duhovnicească. Dacă joi, 15 august a.c., a fost prima zi de sărbătoare, închinată Adormirii Maicii Domnului, astăzi, 16 august 2019, sfânta mănăstire îl cinstește pe ctitorul așezământului nemțean, Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud. Pelerini veniți din întreaga regiune a Moldovei au participat la sfintele slujbe și au așteptat la rând pentru a se închina la moaștele Sfinților Iosif de la Văratec și Gheorghe Pelerinul.

De asemenea, ierarhul a oficiat și slujba Parastastului pentru ctitorii, slujitorii, monahiile și binefăcătorii trecuți la Domnul de-a lungul timpului, dar s-a rugat și pentru sufletul părintelui ieromonah Filaret Teodorescu, cel care a fost înmormântat astăzi, 16 august, la Mănăstirea Neamț.

După oficierea slujbei Parastasului, PS Venimain a ținut un cuvânt de învățătură, arătând că sfinții sunt cei care se roagă lui Dumnezeu pentru noi: „De fiecare dată când avem zile de pomenire ale sfinților, să nu rămânem indiferenți sau ignoranți în casele noastre, ci să venim ca să-i cinstim, să le arătăm dragostea noastră, prețuirea și cinstirea noastră, și în același timp să le cerem lor ca unii care au aflat har înaintea lui Dumnezeu, să mijlocească pentru noi, pentru ca noi să reușim să depășim toate încercările vieții, să facem față ispitelor, și în mod demn și cu semerenie să ieșim învingători din lumea aceasta asemenea lor, știind că viața este «timpul lucrării mântuirii personale», așa cum afirma părintele Dumitru Stăniloae. Viața aceasta este darul lui Dumnezeu și trebuie să o prețuim în fiecare clipă, cu ea nu ne mai întâlnim. Trebuie să ne folosim de fiecare moment al vieții, pentru a ne sfinți viața, pentru ca făcând lucruri bune, să ne apropiem de Dumnezeu”.

La finalul sfintelor slujbe, după ce credincioșii s-au împărtășit cu Sfintele Taine, aceștia au primit binecuvântarea arhiereului și au fost invitați să participe la masa frățească de hram.

Sfântul Cuvios Iosif, ucenicul Sfântului Paisie de la Neamț, ctitorul Mănăstirii Văratec

Cuviosul Părinte Iosif s-a născut în jurul anului 1750, în satul Valea Jidanului din Transilvania, dintr-o familie de oameni evlavioşi, trăitori ai credinţei ortodoxe. Râvnind vieţii îmbunătăţite a nevoitorilor pentru Hristos, Cuviosul Iosif a cercetat mănăstirile Moldovei şi, văzând viaţa duhovnicească a multor nevoitori, a urmat pilda lor. Acesta a cunoscut viaţa monahală din tinereţe, alegând să devină ucenic al Cuviosului Paisie Velicicovschi, pe când se afla la Mănăstirea Dragomirna. Ucenic al Sfântului Paisie la mănăstirile Dragomirna, Secu şi Neamţ, el s-a deprins cu ascultarea, smerenia, paza minţii, înfrânarea, postirea, privegherile şi rugăciunea minţii. După anul 1785, cu povăţuirea Stareţului Paisie şi cu binecuvântarea chiriarhului, Cuviosul Iosif a fost rânduit să pună bazele Mănăstirii Văratec, împreună cu maica Olimpiada, iar mai apoi şi Nazaria, ucenicele sale duhovniceşti de la Schitul Durău. Sfântul Iosif este cel dintâi duhovnic al aşezării călugăreşti de la Văratec şi, în acelaşi timp, unul dintre ctitorii acestei mănăstiri. Cunoscând purtarea sa şi rolul activ pe care l-a îndeplinit la Văratec, Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei l-a preţuit pentru sfinţenia vieţii sale şi faptele bune ce le săvârşea. Ca ucenic al Sfântului Paisie, Cuviosul Iosif a devenit un vrednic misionar al Bisericii noastre şi înnoitor al vieţii monahale în obştea de la Văratec şi împrejurimi. Împreună cu stareţele din vremea sa, a pus temelia bunelor rânduieli cu privire la slujbele bisericeşti, la lucrul de obşte şi chilie, la deprinderea cu cititul, scrisul, lucrul de mână şi rugăciunea cea de toată vremea. La Mănăstirea Văratec a devenit ctitor al celor două biserici de la începutul mănăstirii, al celei din lemn (1785) şi apoi din zid (1808-1812), ambele cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Din mărturiile monahiilor de la Văratec se ştie că duhovnicescul părinte a dus o viaţă aspră, cu nevoinţe călugăreşti, iubind pe Dumnezeu şi oameni, rugăciunea şi cărţile. În ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5 - 7 martie 2008, s-a luat hotărârea de a canoniza a nouă sfinți nemțeni, la propunerea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Printre cei nouă sfinți canonizați s-a aflat și Cuviosul Iosif de la Văratec, a cărui zi de pomenire a fost aleasă data de 16 august. Proclamarea solemnă a canonizării a avut loc la 5 iunie 2008, la Mănăstirea Neamț iar proclamarea locală a canonizării Cuviosului Iosif, fondator și duhovnic al mănăstirii, a avut loc pe data de 16 august 2008.

De la același autor

Ultimele din categorie