Cinstitei egumene i se adresează Dimitrios Barbarigos cu scuzele de a nu fi trimis mai devreme propria mărturie despre ajutorul primit de la Sfântul Efrem.

A fost şomer multă vreme şi începuse să-şi piardă nădejdea că şi-ar mai putea găsi vreodată serviciu. A auzit într-o bună zi despre Sfântul Efrem şi a venit la mănăstire ca să se închine moaştelor acestuia. S-a rugat cu durere şi apoi a simţit multă linişte sufletească şi a fost cuprins de o adâncă bucurie. Toată mănăstirea era învăluită de miresme cereşti. L-a rugat pe sfânt să-l ajute să-şi găsească un loc de muncă. Şi de această dată sfântul s-a lăsat înduplecat de rugăciune. Peste câteva zile i-a apărut în vis, îmbrăcat în alb, şi i-a spus că în scurt timp îşi va găsi serviciu, lucru ce s-a petrecut întocmai. După numai o săptămână, Dimitrios şi-a găsit un loc de muncă la un spital, ca infirmier. De atunci, s-a rugat în fiecare zi sfântului ca să mijlocească pentru el la Tronul ceresc.

(Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, Editura Egumenița, 2009, p. 118)