Dar va veni şi grămada mărturiilor, din care se va dovedi şi foarte prezentă în Scriptură dumnezeirea Duhului, celor ce nu sunt foarte închişi şi străini faţă de Duhul. Ia seamă la acestea: Se naşte Hristos, Duhul vine în lume (Lc. 1, 31, 35). Se botează, Duhul dă mărturie (Lc. 3, 21-22), Iisus e ispitit, Duhul urcă (în Galileia) (Lc. 4, 2, 14), Iisus săvîrşeşte minuni, Se mărturiseşte împreună (cu Duhul) (Mt. 12, 22, 28), Se înalţă, îi urmează (Duhul) (Fapte 1, 9; 2, 3-4). Ce nu poate El, din faptele mari, proprii Iui Dumnezeu? Ce numiri nu-Şi dă, din cele pro­prii lui Dumnezeu, afară de cele ale nenaşterii şi naşte­rii? Căci trebuiau lăsate Tatălui şi Duhului proprietăţile Lor ipostatice, ca să nu se producă confuzie în dumne­zeire, care aduce toate în rânduială şi armonie289. Şi mă cutremur cugetând la mulţimea acelor numiri şi la neru­şinarea celor ce luptă cu Duhul. I Se spune: Duhul lui Dumnezeu (I Cor. 2, 11), Duhul lui Hristos (Rom. 8, 9), mintea lui Hristos (I Cor. 2, 16), Duhul Domnului (înţ. Sol. 1, 7), El Însuşi Domn (II Cor. 3, 17), Duhul Învierii (Rom. 8,15), al adevărului (In. 14,17; 15, 20), al libertăţii ( II Cor. 3,17); Duhul înţelepciunii, al înţelegerii, al sfa­tului, al tăriei, al cunoaşterii, al evlaviei, al fricii de Dumnezeu (Is. 7,2). Căci e Făcătorul tuturor acestora. El umple toate, susţine toate prin fiinţa Sa. “El umple lu­mea” (Înţ. Sol. 1, 7) prin fiinţa Lui, fiind necuprins de lume după puterea Lui290. Este bun (Ps. 142, 10), drept (Ps. 50, 11), stăpânitor (Ps. 50, 13), sfinţeşte prin fire (1 Cor. 6,11), nu e sfinţit, măsoară, nu e măsurat (In. 3, 34); a participat (Rom. 8,15), nu Se împărtăşeşte, umple (Înţ. Sol. 1, 7), nu e umplut, susţine (ibid.), nu e susţinut, e moştenit (Ef. 1,13-14), slăvit (I Cor. 16,19-20), împreună numărat (Mt. 28, 19), ameninţă (Mc. 3, 29), e degetul lui Dumnezeu (Lc. 11, 20)291, este foc (Fapte 2, 3), fiind Dumnezeu, (Deuter. 4, 24), pentru a arăta, socotesc, că e de o fiinţă cu Dumnezeu292. Este Duhul care face să exis­te (toate existenţele) (Ps. 103, 30), care recreează prin Botez (In. 3, 5), prin înviere (Iez. 37, 5-6, 9-10, 14). Este Duhul care cunoaşte toate (I Cor. 2,10), care învaţă (In. 14, 26), care suflă unde şi cât voieşte (In. 3, 8), care călău­zeşte (Ps. 142, 10), grăieşte (Fapte 13, 2), trimite (Fapte 14, 4), care osebeşte (Fapte 13,2), care Se mânie (Iov 4, 9), este încercat (Fapte 5, 8), descoperă (In. 16,13), luminea­ză (In. 14, 26), dă viaţă (In. 6, 63), mai bine zis însăşi lumina şi viaţa, Cel ce ne face templu (I Cor. 3, 16), ne îndumnezeieşte (ibid.), ne desăvârşeşte (In. 16, 13), pre-cedează Botezul (Fapte 10, 47) şi lucrează după Botez, lucrează toate ca Dumnezeu (I Cor. 12, 4-6), Se împarte în limbi de foc (Fapte 2,2), distribuie harisme (I Cor. 12, 11), face apostoli, prooroci, evanghelişti, păstori şi învă­ţători (Ef. 4, 11), este înţelegător în mulţi, limpede, pă­trunzător, neîmpiedicat, neîntinat (Înţ, Sol. 7, 24-29), ce­ea ce este egal cu: este atotînţelept şi lucrător în multe chipuri (I Cor. 12, 11); pătrunde şi lămureşte toate (Înţ. Sol. 7, 24); Însuşi Stăpînitor (Înţ. Sol. 7, 23), neschimbat (ibid.), atotputernic (ibid.), A-toate-supraveghetor (ibid.), pătrunde toate duhurile înţelegătoare (ibid.), curate, cele mai subţiri (ibid.), socotesc: puterile îngereşti, ca şi pe cele prooroceşti (Înţ. Sol. 7, 27), apostolice, în acelaşi moment, neaflătoare în aceleaşi locuri (Înţ. Sol. 8, 1), ci împrăştiate ceea ce arată că este necircumscris.

Extras din Sfântul Grigorie de Nazians, Cele cinci cuvântări teologice, Cuvântarea a cincea despre Duhul Sfânt.