Născut în secolul al VIII-lea, Sfântul Teofilact era un bărbat foarte înțelept și credincios, fiind senator la palatele împărătești. Pe vremea când Sfântul Tarasie a adunat cel de-al VII-lea Sinod și a pus capăt ereziei iconoclaste, Sfântul Teofilact a părăsit lumea și a pășit pe calea călugăriei, împreună cu Sfântul Mihail al Sinadelor. Nevoindu-se vreme îndelungată într-o mănăstire de pe malul Mării Negre, Sfântul Teofilact a fost înzestrat cu darul facerii de minuni. În vreme de secetă a făcut să izvorască apă într-un vas de aramă, așa încât, pentru viața lui îngerească, a fost ales episcop al Nicomidiei. Și s-a îngrijit mai ales de cei săraci, de văduve și de bolnavi, zidindu-le case și spitale și umblând printre ei, pe ulițe, ca să le curețe rănile, fără a se îngrețoșa de acestea.

Dar împăratul Leon Armeanul iarăși a pornit erezia iconoclastă, așa încât Sfântul Teofilact a mers, alături de alți episcopi, la acesta, pentru a-l îndupleca, dar împăratul, și mai mânios, i-a trimis pe toți în exil, Sfântul Teofilact ajungând în cetatea Strovil. Acolo a petrecut în mare strâmtorare și chin, până când și-a dat sufletul în mâinile Domnului, trupul său fiind adus în biserica zidită de el în Nicomidia. Iar împăratul Leon a pierit, după prorocia cuviosului, fiind tăiat cu sabia chiar de către propriii săi ostași.