Născut în Grecia, în secolul al XIV-lea, Sfântul Efrem a rămas orfan de tată încă de mic, iar la 14 ani a intrat în obștea Mănăstirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe „Colina Neprihăniților”, în regiunea Nea Makri. Pe când avea 41 de ani a fost luat în robie de turcii care au atacat mănăstirea, ceilalți călugări fiind uciși.

Martiriul Sfântului Efrem a durat 8 luni, vreme în care a fost supus la cumplite chinuri, fiind spânzurat cu capul în jos, fiindu-i înfipt în pântece un lemn aprins și fiindu-i sfâșiată carnea. Zi de zi l-au chinuit, cu scopul să-l facă să renunțe la Hristos și să ia credința musulmană, dar nu l-au biruit.

Pătimirile sale au fost descoperite prima dată Monahiei Macaria, apoi și altor credincioși, căci Sfântul Efrem li se arăta în vis sau aievea, pentru a le povesti viața lui și pentru a-i încuraja. Prin revelație dumnezeiască, Monahia Macaria a descoperit sfintele moaște și a redat viața și pătimirile Sfântului Efrem.

De aceea, Sfântul Efrem cel Nou este sărbătorit de două ori pe an, o dată pe 3 ianuarie, ziua aflării sfintelor sale moaște, și pe 5 mai, ziua trecerii sale la Domnul. Sfântul Mucenic Efrem cel Nou este cunoscut ca fiind grabnic ajutător și tămăduitor, protector al celor deznădăjduiți, care suferă din cauza diferitelor dependențe, dar și al celor care nu pot avea prunci.