Sfântului Ioan Scărarul Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) Sfântul Ioan Scărarul s-a născut în jurul anului 579 și a adormit întru Domnul în anul 649. A intrat în mănăstirea din muntele Sinai la vârsta de 16 ani. Până la acea vârstă dobândise o pregătire solidă în toate științele acelei vremi, fapt care ar indica proveniența sa dintr-o familie înstărită. Aleasa sa pregătire în științele vremii i-a adus numele de Ioan Scolasticul, iar viețuirea în Muntele Sinai, numele de Ioan Sinaitul. Acum însă este cunoscut sub numele de Ioan Scărarul, datorită cărții „Scara dumnezeiescului urcuș”, pe care a scris-o la sfârșitul vieții sale. În mănăstire l-a avut ca povățuitor pe Cuviosul Martirie, vreme de 19 ani. După moartea acestuia, Sfântul Ioan s-a retras într-un loc izolat, numit Thola, departe de mănăstire, unde a viețuit în liniște vreme de 40 de ani. Spre sfârșitul vieții a fost rugat de monahi să primească a fi egumen al Mănăstirii Sinai. În timpul cât conducea pe monahi pe calea desăvârșirii, a alcătuit scrierea „Scara”, la rugămintea egumenului Ioan al Mănăstirii Rait, aflată la 60 de mile de Mănăstirea Sinai. „Scara dumnezeiescului urcuș” este alcătuită din 30 de „Trepte” (capitole) și se află și în volumul IX din Filocalia românească. Pomenirea Sfântului Ioan Scărarul se face la 30 martie, dar și în Duminica a IV-a din Postul Mare. Această duminică este închinată Sfântului Ioan, pentru a le arăta oamenilor importanța urcușului duhovnicesc spre învierea sufletului. În această perioadă a Postului Mare avem nevoie mai mult ca oricând de repere. Scara Sfântului Ioan este un astfel de reper. Creștinii trebuie să devină conștienți de importanța efortului pe care trebuie să-l facă prin post, prin rugăciune și prin dobândirea virtuților pentru a ajunge la Sfintele Pătimiri și la Sfânta Înviere.