Născut în Tesalonic și lucrând ca secretar și diacon al Sfântului Alexandru, Sfântul Pavel a fost lăsat să moștenească scaunul patriarhal, dar nefiind acceptat de ereticii arieni, s-a refugiat la Roma.

Repus în scaun în timpul împăratului Constantin al II-lea, a fost exilat, după moartea împăratului, ajungând în Armenia. Urmărit de arieni, a fost sugrumat cu propriul omofor, în timpul slujirii Sfintei Liturghii.