Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, cinstit la Schitul Berzunţi
Mulțime de credincioși, alături de pelerini din toată țara, s-au rugat miercuri, 20 iulie 2016, la hramul schitului de la Berzunți al cărui patron spiritual este Sfântul Proroc Ilie.
În ziua de prăznuire a Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul, la metocul chiriarhal de la Berzunți, pe Dealul "Trei hotare", "Carmelul" băcăuan, cum l-a denumit Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, au urcat preoți din protoieriile Onești și Moinești, în haină de sărbătoare, împreună cu preacuvioși părinți și au înălțat rugăciune alături de chiriarhul acestei eparhii. Părintele Costel Mareș, protopop de Moineşti, și părintele Ioan Bârgăoanu, protopop de Oneşti, au fost purtători ai mesajului tuturor preoților și credincioșilor pentru Înaltpreasfințitul Ioachim, dăruindu-i florile recunoștinței și felicitându-l la acest moment de sărbătoare. La finalul Sfintei Liturghii, a fost evocată viața Sfântului Proroc Ilie prin rostirea de către tineri a poemelor scrise de Arhiepiscopul Ioachim. Înaltpreasfinția sa a mulțumit tuturor și a rostit un cuvânt de învățătură: "Să transfigurăm timpul! Aici pe munte am venit pentru transfigurare, să trăim timpul lui Dumnezeu în Liturghie. Să ieșim din timpul acesta convențional ce se măsoară cu ceasul, timp pe care noi de multe ori îl pierdem. Să ne urcăm pe o colină, pe un munte, să privim spre cer și să vedem că timpul lui Dumnezeu nu fuge! Noi trebuie să fugim, iar alergarea noastră să fie spre Dumnezeu. Acesta este un munte al îndumnezeirii pentru că de aici nu putem pleca decât spre Dumnezeu. Însă nimic nu vine de la sine, de aceea trebuie să fim într-o continuă mișcare spre Împărăția lui Dumnezeu", a subliniat IPS Ioachim. În jurul anului 1809, preotul Vasile, mai târziu călugărit cu numele de ieromonahul Varnava, împreună cu localnicii din împrejurimi au ridicat schitul care astăzi a devenit Mănăstirea „Sfântul Sava” – Berzunți. Părintele protosinghel Arsenie Voaideș este ctitorul acestui schit, pe care l-a înființat având dorința ca monahii ce vor să trăiască o viață spirituală mai adâncă, departe de tumultul satului, să aibă un adăpost și un locaș de închinare.