Săvârşiţi-vă rugăciunea fără grabă, însoţind întotdeauna cuvintele cu gândurile exprimate de ele şi cu încordarea simţămintelor inimii. Fără acestea, rugăciunea nu are gust şi nu atrage. Ca atunci când citiţi cărţi, urmaţi cu gândul cele citite şi vă însuşiţi cu plăcere cele întâlnite, dar, imediat ce fuge gândul, citirea se face în zadar. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu rugăciunea... Dacă fuge gândul şi simţământul dă înapoi, siliţi-vă... Vedeţi cât de plăcut se săvârşeşte rugăciunea atunci când nu vă faceţi vouă pe plac, sau nu vouă, ci vrăjmaşului, care, imediat ce vă urniţi în colţul de rugăciune, vine tiptil... şi vă asediază cu diferite înştiinţări: trebuie una, trebuie alta... De ce vă simţiţi acum nemulţumiţi? Deoarece numai rugăciunea hrăneşte sufletul, iar voi aveţi numai rostirea rugăciunii, nu şi rugăciunea.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 16)