Zis-a fratele: „Dar întrebând cineva pe Părinţi, şi primind răspunsurile, oare pe toate în chip nestrămutat este dator a le săvârşi?"

Răspuns-a stareţul: „Nu pe toate, ci pe cele date lui după poruncă; că adică sfătuirea este îndem­nare afară de nevoie („sfatul este o îndrumare care nu obligă"), arătând omului calea cea dreaptă, iar porunca se pune ca un jug ce fără cârtire cere purtarea şi lucrarea lui".

Zis-a fratele: „Mi-ai spus, Părinte, despre deose­birea dintre poruncă şi sfătuirea cea după Dumnezeu; lămureşte-mi acum şi semnele deosebitoare ale fiecăreia, cum se cunosc şi care este puterea fiecăreia dintr-însele?"

Răspuns-a stareţul: „Dacă tu te apropii de vreun Părinte duhovnicesc şi-l întrebi de vreun lucru, nu ca şi cum vrând a lua poruncă, ci a auzi răspuns după Dumnezeu, şi ţi se spune ce trebuie să faci, fără îndoială că eşti dator a o păzi şi pe aceasta; iar de vei voi să faci aceasta şi eşti încercat de un necaz, să nu te tulburi, că pentru folosul tău se face. Iar de nu vei voi să faci ceea ce ai auzit, să nu te arăţi ca unul ce ai călcat porunca, căci nu ai luat [sfătuirea] ca pe o poruncă, ci să soco­teşti că ai trecut cu vederea ceea ce îţi era de folos, şi pentru aceasta să te osândeşti pe sineţi. Deci se cuvine să crezi că toate cele ce ies din gura sfinţilor sunt spre folosul celor ce le aud, de aceea, tot aşa trebuie să soco­teşti şi atunci când, neîntrebând tu, stareţul îţi zice ceva de la sineţi, pornindu-se de gân­dul cel după Dumnezeu, precum s-a întâm­plat şi odinioară: că oarecare din fraţi căuta să intre în cetate, iar un bătrân i-a zis lui de la sineşi: «Dacă vei intra, vei cădea în cur­vie». Şi, neascultând el, a intrat şi a căzut. Iar de întrebi în chip deosebit despre un lucru, vrând a lua poruncă, dator eşti să pui meta­nie şi să rogi ca să ţi se dea poruncă; iar după ce ţi-a dat-o, iarăşi să faci metanie, ca cel ce ţi-a dat-o să te blagoslovească, zicându-i lui: «Blagosloveşte-mă, Părinte, pentru porunca ce mi-ai dat-o, şi roagă-te ca să o păzesc».

Şi cunoaşte, frate, că cel ce dă porunca nu face aceasta în deşert, ci te ajută cu cererea şi cu rugăciunile, ca să o poţi păzi.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 111-112)