„Cum nu va trece cămila prin urechile acului, așa nu va trece bogatul prin poarta Raiului!” Nu-i bogăția un păcat, dacă e făcută prin mijloace cinstite și din ea se înfruptă multă lume, cum nu-i sărăcia o virtute dacă omul nu și-a ales drumul renunțării la toate cele lumești, alegând să-L slujească pe Hristos.

Când corabia este în primejdie să se scufunde, ce face marinarul înțelept? Aruncă peste bord toate averile de pe corabie, ca să-și salveze viața, să se salveze pentru Viață! Cel care nu se îndură să arunce nimic, se scufundă cu toate averile sale, alege moartea tru­pului și a sufletului. Așa e și omul de azi și așa a fost dintotdeauna: Dumnezeu îi dă de toate, el trebuie să știe să aleagă doar ce îi trebuie, cât îi trebuie.

(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin Pârvu. O misiune creștină și românească​, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 181)