Sfinții au fost împlinitori exacţi ai poruncilor evanghelice care pe atunci încă nu erau date. Noi însă, numindu-ne urmaşii Evangheliei şi pornind să atingem desăvârşirea în vieţuirea cu Dumnezeu pentru care lucru renunţăm de bunăvoie la toate plăcerile acestei lumi deşarte atunci când făgăduim lui Dumnezeu înaintea aleşilor Săi îngeri să petrecem restul timpului vieţii noastre potrivit cu sfintele Lui porunci, cu toată smerita înţelepciune, în sărăcie şi blândeţe după modelul lui Hristos. Apoi însă, uitând făgăduinţele noastre şi părăsindu-le ca pe un nimic, ne străduim din nou să dobândim fără sfârşit, ca şi în viaţa noastră lumească de dinainte, diferite avuţii şi turme de vite şi ne adunăm pe pământ, prin intermediul oricărei nedreptăţi, cămătării şi dobânzi nelegiuite, o mulţime de aur şi argint, cu toate că poruncile evanghelice interzic aspru asemenea măriri urâte de Dumnezeu. 

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 57)