Manifestarea a fost prilejuită de comemorarea a două momente istorice de referință pentru istoria neamului românesc: 80 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial și 85 de ani de la tragicele rapturi teritoriale din anul 1940.

Lucrările simpozionului au debutat în dimineața zilei de 12 mai, în prezența unor personalități ale vieții academice, culturale, militare și religioase din România și Republica Moldova. 

În deschiderea oficială a evenimentului, a fost rostit un cuvânt de binecuvântare de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care a subliniat importanța păstrării memoriei istorice și a rugăciunii pentru cei care au suferit sau s-au jertfit în timpul războiului:

Aș porni de la drama pe care arhiereii, preoții, călugării și intelectualii ortodocși din Ardeal, după Dictatul de la Viena, au trebuit să o îndure în acea perioadă. Apoi, faptul că, în întreaga desfășurare a războiului – Frontul din Vest și Frontul din Est –, alături de sutele de soldați români prezenți pe câmpul de luptă, au fost și sute de preoți. Preoțimea militară era organizată atunci în Episcopia Militară, condusă de episcopul Partenie Ciopron, și, de la primul moment al războiului și până la ultimul, preoții au însoțit armata română, au slujit pe front, iar câțiva au murit din cauza situațiilor de pe front.

După aceea, plecarea administrației românești în ’40 a constituit, în lunile următoare, până la revenirea armatei în ’41, un moment foarte greu pentru preoții din Basarabia. Au revenit autoritățile care, la Moscova, erau deja bolșevizate de douăzeci de ani. Acestea au văzut în Basarabia o viață creștină autentică, așa cum era, de fapt, și în dreapta Prutului, iar autoritățile sovietice au avut o atitudine extrem de dificilă.

Apoi, toată lucrarea pe care misiunea ortodoxă a desfășurat-o dincolo de Nistru, în acei ani atât de problematici și atât de contestați. Câte biserici au fost redeschise (căci fuseseră închise cu douăzeci de ani înainte), câți locuitori ruși, moldoveni, ucraineni din acea regiune, care nu mai avuseseră preot pentru o înmormântare, pentru o cununie, pentru un botez, au beneficiat de sutele de preoți care au fost trimiși din țară pentru a redeschide bisericile, pentru a săvârși acolo sfintele slujbe, pentru a desfășura acolo lucrare educațională și de caritate.

De aceea, felicit organizatorii pentru că încercați să aduceți în actualitate și clipe frumoase, în pofida războiului, căci au fost foarte mulți oameni frumoși, mulți dintre ei eroi, care au murit pe Frontul de Vest, nemaiamintind pe cei care, tot pentru țară – chiar dacă au fost greșeli foarte mari făcute –, au murit și pe Frontul de Est.

Au urmat alocuțiunile reprezentanților organizatorilor, precum și ale autorităților centrale și locale, care au evidențiat rolul dialogului istoric în consolidarea identității naționale și a valorilor comune dintre cele două state românești.

În cadrul sesiunilor plenare și de comunicări, istorici și cercetători din România și Republica Moldova au susținut și vor susține prelegeri pe teme relevante legate de contextul geopolitic al anilor 1940–1945, urmările războiului și impactul acestora asupra destinului național.

Dr. Carmen-Sorina Rîjnovean, directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, a oferit detalii despre obiectivele științifice ale simpozionului, evidențiind necesitatea unei reflecții lucide și responsabile asupra trecutului, pentru o mai bună înțelegere a prezentului:

Activitatea științifică de astăzi este dedicată aniversării a 80 de ani de la oprirea celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost un eveniment științific pe care noi l-am gândit și l-am organizat încă de anul trecut.

În același timp, însă, anul acesta mai este un eveniment istoric important pe care îl marcăm: 85 de ani de la rapturile teritoriale din 1940. Având în vedere cele două evenimente, importanța lor pentru istoria noastră și pentru istoria Republicii Moldova, precum și o colaborare bilaterală extrem de bogată și de consistentă cu partenerii din Republica Moldova, am decis împreună să organizăm o activitate științifică ce să aducă împreună istorici militari și cercetători din cele două țări.

Împreună să avem un dialog, o dezbatere, despre ce înseamnă cele două evenimente istorice pentru noi ca țară, pentru noi ca trecut, pentru noi ca prezent și ce lecții putem învăța pentru viitor.

Am invitat reprezentanți ai mediului academic, nu doar ai mediului militar; așadar, a avut loc un dialog interdisciplinar care, cum spuneam, să aducă diferite perspective, percepții, analize și interpretări ale acestor evenimente.

Este un program științific consistent, cu lucrări extrem de interesante, care abordează cele două mari evenimente din perspective cât se poate de inedite.

Lucrările simpozionului continuă și în ziua de 13 mai, cu noi intervenții academice și sesiuni de dezbatere.