Slava şi cinstea omenească niciodată nu sunt statornice, ci neîncetat se schimbă, asemenea lunii de pe cer. Pentru aceea, nu te mângâia foarte cu cinstea şi bunăstarea lumii acesteia trecătoare: după acestea vine schimbarea pe neprinsă veste. Lumea aceasta este nestatornică şi toate lucrurile dintru ea sunt schimbătoare: astăzi ai slavă şi cinstire şi, dintr-odată, necinste neaşteptată; astăzi ai bucurie şi veselie şi, dintr-odată, neaşteptată întristare şi necaz; astăzi ai sănătate şi, dintr-odată, boală; astăzi ai viaţă şi, dintr-odată, vine moartea. Lumea pe mulţi şi cu multe cinstiri ademenitoare i-a îmbogăţit, dar moartea năpraznic i-a lipsit de toate acestea.

Nu te îngâmfa cu inima întru mândrie şi nu te mări, fiind plăcut oamenilor, crezându-te mare, ci socoteşte-le acestea drept o visare. Căci, a fi plăcut de oameni e lucru cu totul nestatornic şi foarte înşelător. Iudeii L-au cinstit pe Domnul cu ramuri de finic şi apoi foarte curând L-au scuipat – puţin L-au cinstit, după care, dintr-odată, L-au necinstit; unii îl cinsteau, alţii îi pregăteau Crucea pentru răstignire; plecau în faţa Lui genunchii şi dintr-odată îl loveau în obraz; strigau: „Bucură-te, împăratul iudeilor” (Matei 27, 29) şi, îndată, pe preasfântul Lui cap au pus cunună de spini. Astfel sunt slava şi cinstirea omenească! Cinstit a fost împăratul David pentru împărăţie, prin ungere de către Samuil şi dintr-odată este prigonit de Saul. Cinstit a fost Aman, de către împăratul Artaxerxe, mai mult decât toţi cârmuitorii, însă degrab a fost dat spânzurării. Astfel, neaşteptat se schimbă bunăstarea lumească şi cinstirea omenească!

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 66)