„Fără credință este cu neputință să-I slujim cu faptele lui Dumnezeu.” Trebuie ca cel ce se apropie de Dumnezeu să creadă că Dumnezeu există și că Se face răsplătitor celor ce Îl caută pe El . Dar toată făptura ÎI laudă pe Creator, și cele neînsuflețite dau glas prin fapte, iar îngerii care au fost în necredință au fost lepădați de har ca necredincioși, predați fiind întunericului și focului. Iar cel iubitor de păcat se înstrăinează de slava lui Dumnezeu, cum spune [Domnul] în Evangheliile cele fără prihană: „Nimeni nu poate sluji la doi domni, căci fie pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, fie unuia îi va sluji și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui mamona”.

Dar poate va spune cel ce adună bogății în deșert: „Dacă eu sunt chemat aievea prin fapte, cum atunci Dumnezeu nu este prezent pentru mine aievea, văzut, arătându-mi-Se trupește?”. Eu însă îi voi răspunde aceluia că Cel nevăzut nu Se arată ochilor trupești, care caută să privească cele nestricăcioase, ci obișnuiește să strălucească ochilor lăuntrici sau mai degrabă sufletului purtător de duh, precum însuși spune: „Cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu” și „voi veni la el, Eu și Tatăl Meu, și Ne vom face sălaș la el”. Și iarăși: „Și Mă voi arăta Lui”.

Dar că Hristos este nevăzut ochilor stricăcioși, adu-ți aminte că, Dumnezeu fiind, l-a învrednicit să vadă slava Lui pe Moise care zicea: „Arată-Te mie, dacă am aflat har înaintea Ta”. Către care S-a și arătat înțelepciunea Tatălui, cea Care pe toate le-a întemeiat, Fiul cel Unul născut adică, zicând că om stricăcios nu poate vedea slava Celui Nestricăcios „dar va vedea, zice, spatele Meu”. Or, spunând spatele Lui, a arătat întruparea Lui cea din vremurile mai de pe urmă, căci atunci a fost convins de adevărul lui Dumnezeu pe care l-a pus înaintea lui, căci a fost văzut, zice, de Moise și Ilie schimbându-Se la față în muntele sfânt și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina pentru cei care au văzut, ca să spunem așa, slava Lui, slavă ca slava Unuia-Născut de la Tatăl, plin de har și de adevăr.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 58-59)