Nu-i ușor să ții mintea concentrată la rugăciune, să o ții acasă permanent, cum s-ar spune. Că ea se duce spre ce a văzut, spre ce a auzit. Dar omul care se roagă nu are niciun alt interes, nicio altă preocupare, decât rugăciunea făcută cu atenție. Și nu slăbește deloc legătura lui cu Dumnezeu în rugăciune. 

Că suntem datori cu toții să păstrăm această legătură cu Dumnezeu permanent, zi și noapte, oriunde am fi și oricum am fi […]. Mintea nu stă nicio secundă, mereu aleargă. Și-n vise, că vrăjmașul nu doarme și aduce omului visuri felurite. Cel rău are mare putere asupra omului care nu se roagă. Iar acesta din urmă nu știe că la Judecată va fi întrebat de ce nu s-a rugat cât trebuia. Mare este Judecata lui Dumnezeu [...]!