Născut la 1 martie 1837, în Humulești -Neamț, Ion Creangă rămâne pentru cultura română glasul inconfundabil al copilăriei și al satului tradițional, spațiu în care familia și Biserica alcătuiesc temelia vieții. Comemorarea din acest an a dobândit o rezonanță aparte, întrucât se înscrie în Anul omagial al pastorației familiei creștine și în Anul comemorativ dedicat sfintelor femei din calendar, tematici ce luminează și mai limpede universul operei marelui povestitor.

Slujba de pomenire, precum și evocarea femeii creștine în scrierile lui Creangă au căpătat o semnificație suplimentară, întrucât anul 2026 marchează pentru prima dată în România consacrarea lunii martie drept „Luna Femeilor în România”, potrivit legii adoptate anul trecut de forul legiuitor român. Această inițiativă legislativă evidențiază impactul major pe care femeile l-au avut asupra societății românești, în domenii precum educația, sănătatea, cultura, știința, sportul și în întreaga viață socială.

După slujba de pomenire, săvârșită în biserica Schitului Vovidenia al Mănăstirii Neamț, arhimandritul Mihail Daniliuc, președintele Asociației Culturale Vovidenia-Neamț, a rostit un cuvânt de învățătură adresat credincioșilor, evidențiind dimensiunea profund creștină a chipului feminin din scrierile lui Creangă. În intervenția sa, părintele a arătat că, în paginile scriitorului, femeia nu este o prezență marginală, ci axul în jurul căruia se ordonează viața satului. 

Între altele, vorbitorul a subliniat: „În Amintiri din copilărie, lumea se configurează în jurul familiei, iar inima familiei este femeia. Mama, bunica, mătușile, vecinele sau fetele de preot nu sunt simple figuri pitorești, ci repere morale și duhovnicești. Ele alcătuiesc o adevărată constelație a feminității creștine, întruchipând credința vie, rânduiala casei, răbdarea și înțelepciunea transmisă din generație în generație. Chipul Smarandei, mama scriitorului, se desprinde cu o forță aparte: femeie hotărâtă, credincioasă, veghetoare asupra creșterii fiului său, ea devine matricea spirituală a formării lui Ion Creangă. Prin dragostea și exigența ei, prin atașamentul față de Biserică și de tradițiile neamului  românesc, se conturează profilul unei mame care nu doar aduce pe lume un copil, ci modelează un destin. Nu întâmplător, nașterea scriitorului în prima zi a primăverii a fost evocată simbolic drept cel mai frumos «mărțișor» dăruit culturii române”.

Prin această manifestare, Asociația Culturală Vovidenia-Neamț a dorit să unească rugăciunea cu recunoștința culturală, arătând că marile condeie ale literaturii noastre nu pot fi desprinse de solul credinței din care au crescut. Comemorarea lui Ion Creangă a fost, astfel, nu doar un act de evocare culturală, ci și un îndemn cald la prețuirea familiei creștine și la redescoperirea rolului esențial al femeii în plămădirea sufletului românesc.