În prima zi de vară, Părintele Mitropolit Teofan a slujit la Mănăstirea Balș din județul Botoșani, dimpreună părintele arhim. Gavriil Alexa, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor, părintele stareț Isidor Bucătaru, precum și cu numeroși slujitori de la parohiile și mănăstirile aflate în vecinătatea ansamblului monahal.

În cuvântul său de învățătură, chiriarhul i-a îndemnat pe cei de față să cultive rugăciunea neîncetată, smerenia și pocăința, având mereu gândul la Dumnezeu:

Se cuvine să-i cerem lui Dumnezeu să ne dăruiască, poate, și ceva din ceea ce se numește rugăciunea neîncetată, adică să fim mereu cu gândul la Dumnezeu. Să-l rugăm pe Domnul ca aura sfințeniei să se coboare și în viața noastră prin ceea ce se numește taina smereniei, adică să nu ne socotim noi mai buni, mai drepți, mai credincioși, pentru că singur Dumnezeu știe câtă umbră și cât întuneric se află în viața fiecăruia. Cinstirea celuilalt, chiar dacă îl vedem făcând un păcat sau altul, să arătăm semn de smerenie, faptul că nu ne grăbim spre judecată. Apoi, duh de pocăință, adică să nu privim la păcatele altora, să privim la păcatele noastre personale, că avem atâtea. Să avem mintea la rugăciune, adică gândul la Dumnezeu, duh de smerenie și de pocăință, și mai ales, cât se poate, să avem dragoste pentru prieteni și dacă se poate, iertare și puțină dragoste și pentru vrăjmași, pentru că de multe nu suntem în stare.

Scurt istoric

Mănăstirea „Sfânta Treime” Balș este așezată într-o pădure seculară, nu departe de Hârlău, la granița administrativă dintre județele Botoșani și Iași. Așezământul este menționat pentru prima dată într-un document din anul 1766, care atestă ridicarea așezământului de către ctitorul Grigorie Balș. La scurt timp, în urma unui conflict de hotar între mănăstire și șătrarul Aslan, acesta din urmă a incendiat așezământul chiar la începutul existenței sale. De atunci și până în 1819, nu mai există mențiuni scrise despre mănăstire. În anul 1819, la Balș a venit monahia Ecaterina Ursachi de la Mănăstirea Războieni. În anul 1835 a fost zidită biserica de piatră și cărămidă, care dăinuie până astăzi. Tot atunci au fost construite și câteva chilii pentru obștea de maici.

După votarea Legii secularizării averilor mănăstirești, Schitul Balș a fost închis în anul 1870. Așezământul a fost redeschis în 1945 ca schit de călugări, având trei viețuitori. Însă, prin decretul 410 din anul 1959, regimul comunist a închis din nou schitul. Abia în anul 1991, ansamblul a fost redeschis ca mănăstire de călugări

De peste 30 de ani, părintele stareț Isidor Bucătaru se îngrijește de păstrarea și înfrumusețarea mănăstirii pe care o păstorește. Deși obștea este mică, aceasta se remarcă prin ospitalitatea sa. De peste zece ani, la Balș se desfășoară o tabără de vară pentru copiii din Parohia Bivolari, județul Iași. Ei învață aici despre rugăciune, despre viața monahală și participă la diferite activități recreative menite să-i apropie mai mult de Dumnezeu.