Împreună cu enoriaşii parohiei amintite, a înălţat rugăciuni şi un grup de credincioşi din Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din muncipiul Botoșani, care au ajuns în satul Dacia împreună cu părintele lor paroh, preotul Petru Fercal, misionar protopopesc al Protopopiatului Botoşani. Au mai slujit părintele Dumitru Adăscăliței, parohul Parohiei Nicşeni şi suplinitor la Parohia Dacia, şi părintele Ilie-Iulian Șerban de la Parohia Dorobanți. La slujbă a asistat şi viceprimarul comunei Nicşeni, Marcela Patrar, răspunsurile la strană fiind oferite de Corul misionar „Sfântul Ioan Botezătorul” din Botoşani. Părintele Dumitru Adăscăliței a ținut un cuvânt de învățătură, în care a scos în evidență importanța Evangheliei din Duminica a 12-a după Rusalii. De asemenea, și-a exprimat bucuria revederii pe aceste meleaguri și a mulțumit pentru organizarea acestei slujbe minunate, după cum ne-a relatat părintele misionar protopopesc Petru Fercal. A urmat o slujbă de pomenire pentru eroii neamului și pentru toți cei adormiți, după care toți cei prezenți au fost invitați la o agapă frățească, oferită de enoriașii Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul”. La final, ca o ofrandă adusă celor ce s-au jertftit pentru neamul românesc, Corul misionar „Sfântul Ioan Botezătorul” a susținut un program de cântări duhovnicești, cântări patriotice și cântări dedicate satului românesc.

„Întâlnirea cu natura implică pentru român și întâlnirea în duh cu persoanele dragi”

Amintim că biserica din satul Dacia a fost construită între anii 1991-2006 și că în această parohie trăiesc 30 familii de creștini ortodocși cu 68 de suflete și 12 familii de penticostali, cu 84 suflete, care au casă de adunare. „Satul Dacia este foarte frumos așezat, retras în câmp, la aproximativ cinci kilometri de comuna Nicșeni, înconjurat de grădinile cu pomi, de câmpul de grâu, porumb şi floarea soarelui, ceea ce ne duce cu gândul la cuvintele Părintelui Dumitru Stăniloae: <<Dorul românului îl cheamă continuu să se întoarcă la spațiul său originar, la satul propriu. Totuși, românii nu se simt legați numai de satul propriu și de hotarul lui. Locuitorii unui sat se mișcă des în spațiul satelor din jur, din care face parte satul lor, ca dintr-un întreg. Ei se simt că fac parte dintr-o țară, în sensul cel mai vechi al cuvântului. Ei constată legătura dintre diferitele părți ale țării, constată unitatea spațiului ei, a graiului, a tradițiilor, a sufletului românesc din toate aceste părți. Românul constată, astfel, că spațiul țării sale este o unitate complexă, armonioasă și generoasă de munți, de dealuri, de văi, de șesuri, de păduri, de holde, de vii, de grădini. Nimic nu-i lipsește țării sale... Nu e în ea nici o parte uscată, inutilă, obositoare, lipsită de farmec. Toată îl hrănește, îl odihnește, îl desfată>>. Întâlnirea cu natura implică pentru român și întâlnirea în duh cu persoanele dragi. El se odihnește în peisaj ca între părinții și frații lui. Peisajul țării este pentru el profund personalizat. Totul e frumos în acest peisaj, sau totul e gătit de sărbătoare, căci frumosul are sens de sărbătoare și de comuniune fericită în concepția poporului român. Ca atare, totul îndeamnă pe român să se îmbrace frumos în mijlocul naturii, într-un costum de mare gust artistic, ca într-un lăcaș unde se întâlnește la sărbători cu frații, cu părinții, cu cunoscuții, și să-și facă frumoase casele, pentru a nu distona cu sărbătoarea generală din jurul său, ci pentru a corespunde cu ea pentru un dialog demn cu toți cei dragi vii și morți, în peisajul românesc. Noi am făcut din sat ca simplă așezare, o comunitate plină de viață, unică și extrem de bogată”, a mai adăugat părintele misionar protopopesc Petru Fercal. Copiii din satul Dacia, clasele I-IV, învață simultan la şcoala din sat, care se află lângă biserică. Elevii claselor V-VIII fac naveta la școlile din Nicșeni și Dorobanți.