Slujba de pomenire a fost oficiată cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, care a adresat un cuvânt celor prezenți în care a vorbit despre personalitatea emblematică a celei care a fost maica Agafia Borcea: „Avea o grijă permanentă pentru mântuirea sufletului. Maica Agafia, tot ce împlinea, ca ascultare, avea o valoare soteriologică, raportând totul la Dumnezeu şi la Judecata de Apoi. Avea permanent conștiința datoriei şi ascultării, iar după orice lucrare mulțumea lui Dumnezeu şi-L ruga să se recunoască în fapta pe care a făcut-o în numele Lui. Vorbirea ei era fermă, dar, în același timp, duhovnicească. După fiecare convorbire cu ea, te simțeai mai ușurat şi liniștit. Ea şi-a consacrat viața Mirelui Hristos părăsind planurile personale şi firescul trăirilor specifice tinereții, trecând ascultarea în planul lui Dumnezeu, tăindu-şi voia în duhul Sfinților Părinți”. Stavrofora Iosefina Giosanu, stareţa Mănăstirii Văratec a amintit despre modelul de viețuire al maicii Agafia: „Chipul ei blând lumina permanent. Te uitai la ea şi vedeai că vorbea cu Iisus. Odată ce mi-a fost încredinţată ascultarea aceasta de stareţă, maica m-a vegheat permanent cu rugăciunea şi m-a ajutat foarte mult în activităţile duhovniceşti şi administrative ale mănăstirii”. Născută la 13 noiembrie 1925, în localitatea Stăniţa din judeţul Neamţ, maica Agafia provine dintr-o familie care a dat Bisericii noastre 14 călugări şi călugăriţe, intrând în mănăstire la doar 20 de ani. Timp de aproape şapte decenii a fost ca o lumină pentru monahiile de la Văratec, pe care le-a povăţuit permanent şi le-a purtat în rugăciune. Aceasta a trecut la Domnul pe 1 iulie 2012.