Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, a săvârşit duminică, 3 martie 2019, Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ din Roman. La slujbă au participat numeroşi credincioşi, răspunsurile liturgice fiind oferite de Corala „Paraschevi“ a Catedralei Arhiepiscopale din Roman. În cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor prezenţi, ierarhul a subliniat faptul că fiecare creştin trebuie să aleagă între bine şi rău şi să-şi asume una dintre aceste căi: „Nu trebuie să uităm că judecata este o manifestare necesară a iubirii lui Dumnezeu, dar şi a sfinţeniei Sale. Sfântul Apostol Pavel ne spune că păcătoşii, cei răi, cei necuraţi, avarii şi alţii ca aceştia nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Nu putem pune împreună răul şi binele în Împărăţia lui Dumnezeu, aşa cum nu putem păstra în inima noastră, în acelaşi timp, păcatul şi sfinţenia. Suntem chemaţi cu toţii ca, mai devreme sau mai târziu, să facem o alegere fundamentală şi necesară între bine şi rău, între virtute şi păcat. De aceea, putem spune că totul depinde de noi înşine“. De asemenea, ierarhul a precizat că la Judecata din urmă se vor înfăţişa înaintea lui Dumnezeu toate neamurile pământului: „Începutul pericopei evanghelice ne spune: «Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii» (Matei 25, 31-32). Aşadar toate neamurile, spune Evanghelia. Şi care sunt aceste neamuri dacă nu toţi păgânii şi toţi creştinii? Cei ce nu sunt creştini sunt toţi aceia care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, căci nu au auzit despre Hristos, dar sunt şi aceia care ignoră manifestările lui Dumnezeu în această lume, ceea ce El a făcut pentru a da viaţă lumii. Toţi aceşti non-creştini, la sfârşitul timpurilor, se vor regăsi în faţa Domnului istoriei, pe Care ei nu L-au cunoscut. Iar El îi va judeca, pentru că şi ei sunt creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu“. De asemenea, Înaltpreasfinţia Sa a precizat faptul că orice efort duhovnicesc are nevoie de ajutorul harului Duhului Sfânt, iar aceasta cu atât mai mult cu cât ne propiem de intrarea în Sfântul şi Marele Post: „Este foarte important ca aceste cuvinte să facă sufletul nostru să vibreze chiar înaintea începerii Marelui Post. Pentru a iubi, trebuie forţa lui Dumnezeu, avem nevoie de toată puterea Duhului Sfânt, care transformă, care regenerează“.

PS Ignatie: „Pe Hristos Îl cunoaştem în Sfânta Liturghie“

În Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală din Huşi. În omilia rostită cu acest prilej, ierarhul Huşilor a explicat de ce Dumnezeu pune drept criteriu al Judecăţii omenia: „Evanghelia ne pune spre reflecţie duhovnicească momentul întâlnirii noastre cu Dumnezeu, la sfârşitul veacurilor. Criteriul după care vom fi judecaţi va fi cel legat de omenia pe care am manifestat-o faţă de semenii noştri. Cu alte cuvinte, gradul nostru de omenie, de dragoste faţă de cei din jurul nostru va fi cel care ne va binecuvânta pentru viaţa cea veşnică sau ne va osândi. Nouă ne este pregătit raiul de la întemeierea lumii. Dumnezeu vrea ca toţi să mergem în rai. El vrea ca toţi să ne bucurăm de slava Sa cea cerească. Am fost aduşi în această lume ca prin faptele noastre să moştenim raiul. Despre iad nu ni se spune că a fost creat pentru noi, oamenii. Iadul este locul unde stă cel rău, diavolul. De ce Dumnezeu pune drept criteriu al Judecăţii omenia? De ce Dumnezeu nu ne întreabă nimic despre postire, despre Liturghie, despre Împărtăşanie, despre Spovedanie? De ce nu pot constitui toate acestea un criteriu pentru Judecata de apoi? Hristos ne dă răspunsul: când îl ajuţi pe cel sărman, pe cel care are nevoie de dragostea ta, de fapt Îl slujeşti pe Hristos care locuieşte în cel sărman!“. Totodată, Părintele Episcop Ignatie a arătat că Îl putem recunoaşte pe Hristos în chipul semenului nostru doar după ce L-am întâlnit mai întâi în Liturghie: „Evanghelia nu se referă numai la cel sărac, ci şi la cel ce este însetat după sensul vieţii; se referă şi la cel care este flămând după cele spirituale, după frumos şi bine; se referă şi la cel gol de fapte bune, care are nevoie de un imbold de a se îmbrăca în bunătate. Ca să reuşim să Îl recunoaştem pe Hristos în semenii noştri, în cei care au nevoie de ajutorul nostru, trebuie să Îl cunoaştem undeva. Pe Hristos Îl cunoaştem în Sfânta Liturghie, în Sfânta Împărtăşanie. Dacă reuşim să Îl cunoaştem pe Hristos în Sfânta Împărtăşanie, Îl vom recunoaşte şi în semenii noştri. Postirea, Sfânta Liturghie, împărtăşirea, participarea la sfintele slujbe sau rugăciunile noastre constituie punctul de plecare în a trăi această sensibilitate faţă de semenii tăi: să Îl vezi pe Hristos în cei de lângă tine“.