Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a săvârşit sâmbătă, 11 aprilie 2020, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Bujoreni, Protopopiatul Bârlad, judeţul Vaslui. În cadrul slujbei, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotonit ieromonah pe ierodiaconul Caliopie din obştea Mănăstirii Bujoreni. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a punctat principalele semnificaţii teologice şi duhovniceşti ale minunii învierii lui Lazăr, după cum se menţionează pe site-ul Episcopiei Huşilor. De asemenea, a atenţionat asupra faptului că, acaparaţi de propriile nedesăvârşiri, izvorâte de cele mai multe ori din mândrie, ajungem foarte des să îi cerem socoteală lui Dumnezeu. De asemenea, Preasfinţia Sa a explicat faptul că păcatele proprii ne omoară sufletul şi au un efect devastator şi asupra celor din jur: „Hristos, prin Învierea Sa, a schimbat conţinutul morţii. Este atât de minunat să-L ştim pe Dumnezeul nostru că lăcrimează când vede că ne lăsăm prinşi de corupţia păcatului. Păcatul aduce în noi o stare de putrefacţie. Nu este nevoie să vină moartea biologică. Deja când lăsăm păcatul să vină în noi, suntem morţi. Purtăm un mort în sufletul nostru şi mirosim greu. Părinţii duhovniceşti, care duc o viaţă foarte profundă, simt păcatul. Sunt atâtea istorisiri în Pateric, când bătrâni cu viaţă sfântă, atunci când treceau pe lângă un om pătimaş, simţeau că este un miros greu”.

Hramul Parohiei Vadurile

În Duminica Intrării Domnului în Ierusalim (n.r. duminică, 12 aprilie 2020), Preasfinţitul Părinte Ignatie a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica localităţii Vadurile, Protopopiatul Bârlad, judeţul Vaslui. Locaşul de închinare şi-a serbat cu acest prilej hramul. Episcopul Huşilor a adus în atenţie două situaţii contrastante, prezente în descrierea evenimentului Intrării Domnului în Ierusalim. Ierarhul Huşilor a vorbit apoi despre entuziasmul de moment al celor care L-au întâmpinat pe Hristos la intrarea în Ierusalim, atitudine schimbată radical la câteva zile distanţă, în Vinerea Mare. Preasfinţia Sa a afirmat că trebuie să fim foarte atenţi la laudele care ni se aduc şi la motivaţiile celor care le fac: „«A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: "Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!"» (Ioan 12, 12-13). A doua atitudine de contrast este legată de cei care L-au întâmpinat pe Hristos cu ovaţii, cu o stare de euforie, la intrarea în Ierusalim. Se gândeau că Cel care trece printre ei este, probabil, un împărat politic, care îi va scăpa de năpasta ocupaţiei romane. O parte dintre ei aveau proaspătă în minte minunea învierii lui Lazăr. Nu s-a mai auzit, până la Hristos, ca cineva să fie înviat, după patru zile, după ce intrase în descompunere. Această minune era un fapt extraordinar şi le-a dat acest imbold, ca a doua zi, în Duminica Floriilor, să Îl întâmpine pe Domnul”.