Alături de Preasfinţia Sa, au mai slujit părintele Marius Cătălin Antohi, protopop de Huşi, şi părintele paroh Marcel Ilicea. Potrivit site-ului Eparhiei Huşilor, în cuvântul adresat celor prezenţi, Ierarhul Huşilor a explicat îndemnul Mântuitorului Hristos de a ne lua crucea şi de a ne lepăda de sinele propriu: „Ca să Îl urmăm pe Hristos este nevoie de o condiţie absolut esenţială: lepădarea de sine. Condiţia aceasta ne-o cere El Însuşi, spunându-ne explicit: «Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie» (Marcu 8, 34). Luarea crucii presupune lepădarea de sine. Ce ar trebui să înţelegem prin această sintagmă? În limba greacă, termenul este mult mai puternic. Lepădarea de sine se referă la faptul că trebuie să ne negăm pe noi înşine. Să negăm toate capriciile, toate mofturile, tot egoismul, aroganţa, mândria şi toate păcatele. Trebuie să renunţăm la toate acestea pentru că numai astfel putem să Îl urmăm pe Hristos”. În după-amiaza zilei de luni, 23 martie 2020, Preasfinţitul Ignatie a oficiat Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite în paraclisul din incinta Reşedinţei episcopale din Huşi.

Ierarhul a motivat prezenţa lecturilor din Vechiul Testament în cadrul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite: „În structura ei liturgică, Liturghia Darurilor are două lecturi vechi-testamentare. Prima este din Cartea Facerii. Acest lucru face trimitere la una din tradiţiile din Biserica Primară. Episcopul tâlcuia din Cartea Facerii catehumenilor – celor care se decideau să îmbrăţişeze credinţa în Hristos. A doua lectură este din Pildele lui Solomon. Aceasta este o carte în care găsim cuvinte şi învăţături de suflet care, dacă reuşim să le asumăm în inima şi viaţa noastră, ne pot ajuta să ne trăim mai profund credinţa în Dumnezeu”. Preasfinţia Sa a mărturist că în contextul timpurilor dificile slujeşte Sfânta Liturghie cu o stare de tristeţe. „Slujim Liturghia cu o stare de tristeţe pentru oamenii care sunt privaţi şi nu au posibilitatea de a fi prezenţi la slujbă. Poate plătim pentru păcatele noastre. Toţi cei care ne ascultaţi, să vă gândiţi că sunteţi mult mai prezenţi în inimile noastre. Niciun episcop sau preot nu poate sluji vreo slujbă cu inima plină de bucurie neavându-i pe creştini de faţă. Podoaba Bisericii sunt creştinii. Personal, ca episcop, vă cer iertare pentru această situaţie foarte dificilă. Le luăm pe toate ca de la Domnul, le aşezăm în inima noastră, iar El ştie cel mai bine cum să le rânduiască. Vă avem pe toţi în inima şi în gândul nostru. Este reală experienţa: când cineva nu este fizic în preajma ta, simţi mult mai profund în sufletul tău intensitatea prezenţei spirituale a acelui om”.