Sfinţii Părinţi ne spun că putem dobândi îndumnezeirea doar în Biserică. Totuşi, îndumnezeirea este un dar de la Dumnezeu şi nu ceva pe care îl putem obţine de unii singuri. Trebuie să iubim, să luptăm şi să fim demni de a primi şi păstra acest dar de la Dumnezeu.

Smerenia reprezintă primul pas făcut către îndumnezeire. Fără binecuvântata smerenie omul nu se poate îndrepta către îndumnezeire şi nu poate primi harul dumnezeiesc astfel că nu poate trăi în unire cu Dumnezeu. Omul are nevoie de smerenie pentru a înţelege că îndumnezeirea este scopul vieţii.

Spiritul lumii moderne îl atrage pe om în capcana egoismului şi omul se înşeală crezând că poate fi perfect, independent şi că poate obţine îndumnezeirea de unul singur. Spiritul lumii contemporane îl aşează pe om în centrul universului, fără să-L recunoască pe Dumnezeu ca izvor de bunătate.

Adam a făcut aceeaşi greşeală crezând că poate deveni un dumnezeu de unul singur, fără ajutorul lui Dumnezeu. Tot ce ţine de Ortodoxie este centrat pe Dumnezeu, având ca centru pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Tot ce nu este ortodox: protestantism, catolicism, masonerie, ateism şi altele are un numitor comun-omul în centru (egoismul).

Smerenia este necesară în viaţa unui creştin-ortodox pentru a-i arăta omului că este plin de slăbiciuni şi patimi. Îi avem ca exemple pe sfinţi, care au crezut mereu că nu sunt vrednici, că sunt departe de Dumnezeu cu toate că trăiau în lumina lui Dumnezeu şi făceau multe minuni. Aşadar, tocmai smerenia aceasta a lor i-a îndumnezeit prin harul lui Dumnezeu.