Smulge-mă din mocirlă
Smulge-mă din mocirla fărădelegilor mele, ca să nu mă împotmolesc în ele pe veci...
Doamne, Mântuitorul meu! De ce m-ai părăsit? Milostiveşte-Te de mine, Unule Iubitorule de oameni! Mântuieşte-mă pe mine, păcătosul, Acela ce singur eşti fără de păcat!
Smulge-mă din mocirla fărădelegilor mele, ca să nu mă împotmolesc în ele pe veci; izbăveşte-mă din fălcile vrăjmaşului, care ca un leu răcnind, caută să mă înghită.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase şi rugăciuni, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 27)
Omul robit de păcate – o vedenie a Sfântului Nifon
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro