Dimitrie Gusti – restitutio la 140 de ani de la naştere

Documentar

Dimitrie Gusti – restitutio la 140 de ani de la naştere

    • Dimitrie Gusti – restitutio la 140 de ani de la naştere
      Dimitrie Gusti – restitutio la 140 de ani de la naştere

      Dimitrie Gusti – restitutio la 140 de ani de la naştere

    • Dimitrie Gusti – restitutio la 140 de ani de la naştere
      Dimitrie Gusti – restitutio la 140 de ani de la naştere

      Dimitrie Gusti – restitutio la 140 de ani de la naştere

    • Dimitrie Gusti – restitutio la 140 de ani de la naştere
      Dimitrie Gusti – restitutio la 140 de ani de la naştere

      Dimitrie Gusti – restitutio la 140 de ani de la naştere

În urmă cu 140 de ani, la data de 13 februarie 1880, se năştea la Iaşi profesorul, academicianul, sociologul, politicianul, diplomatul şi reformatorul Dimitrie Gusti. Cu acest prilej, departamentul de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi în parteneriat cu Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi din cadrul Institutului Naţional de Statistică marchează joi, 13 februarie 2020, ora 14:00, în Sala Ferdinand (Corpul A) 140 de ani de la naşterea profesorului Dimitri Gusti.

Marele sociolog Dimitrie Gusti şi-a început studiile universitare în anul 1898 la Universitatea din Iaşi, iar după un an de studii de filosofie îşi continuă pregătirea universitară în Germania, la Berlin şi Leipzig, unde studiază cu celebrii profesori Wilhelm Wundt, Paul Barth şi Karl Bucher. În anul 1904 obţine titlul de doctor în filosofie cu teza Egoismus und Altruismus. Zur soziologischen Motivation des praktischen Wollens. În anul 1908 se întoarce la Berlin pentru a studia sociologia cu Georg Simmel, Ferdinand Tönnies, Leopold von  Wiese şi Max Weber. În acelaşi an, merge la Paris unde îl contactează pe Émile Durkheim, considerat părintele sociologiei moderne.

În anul 1910, Dimitrie Gusti a fost numit profesor la Universitatea din Iaşi, unde a predat etica şi sociologia. Un deceniu mai târziu, devine profesor la Universitatea din Bucureşti, titular al cursului de Etică şi Estetică al Facultăţii de Litere. Dimitrie Gusti a fost membru al Academiei Române din 1919, vicepreşedinte (între anii 1923-1925; 1943-1944), preşedinte al Secţiunii Istorice a Academiei Române între anii 1935-1938, preşedintele acesteia între anii 1944 – 1946, ministru al Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor între 1932 şi 1933. A obţinut legiferarea serviciului social (1939), prin care se instiţuţionaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială.

Dimitrie Gusti a fondat şi condus Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reforma socială (1919 - 1921), Institutul Social Român (1921-1939, 1944-1948), Institutul de Ştiinţe sociale al României (1939-1944), Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (1947-1948). În domeniul literar-ştiinţific, Dimitrie Gusti a înfiinţat şi a condus revistele „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (1919-1943), „Sociologie românească” (1936-1944), care este prezentă şi astăzi în publicistica sociologică din România. Este cofondator al Muzeului Satului din Bucureşti, inaugurat în 1936 în prezenţa MS Regele Carol al II-lea, edificiu cultural care astăzi îi poartă numele.

În domeniul statisticii oficiale, de numele acestui mare savant român se leagă înfiinţarea în anul 1933 a Clubului Statisticienilor, denumit şi Corpul Tehnic al Statisticienilor. Dimitrie Gusti a înfiinţat şi Societatea Română de Statistică, în anul 1937, fiind primul preşedinte al acestei societăţi din care au făcut parte specialişti din diferite domenii cu o înaltă ţinută ştiinţifică. Sociologul Dimitrie Gusti a prezidat Comisia de Recensământ din 1930. Al. Bărbat (1905-1991), profesor de statistică la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, într-un articol referitor la „legăturile dintre statistică şi sociologie”, publicat în Studii economice (1970), subliniază meritul Şcolii monografice de la Bucureşti condusă de Dimitrie Gusti care, influenţat de concepţiile sociografice ale lui Ferdinand Tönnies, apelează la metodele statistice în „procesul de izolare şi de dimensionare a faptelor sociale concrete şi în clasificarea acestora”. Echipele monografice care mergeau pe teren erau alcătuite în funcţie de problematica investigată: statistică, bugete, cercetarea gospodăriilor, folclor ş.a.

Sociologul D. Gusti a constituit şi coordonat colectivul care a elaborat prima Enciclopedie a României – operă monumentală de talie europeană pentru vremea respectivă, publicată în patru volume, în perioada 1938-1941, care sintetizează din punct de vedere multidisciplinar (istoric, politic, sociologic, economic) realităţile România sub toate aspectele, din perioada respectivă.

Şcoala monografică (1925-1948), iniţiată şi condusă de sociologul D. Gusti, a devenit un adevărat curent cultural printre tineri, reunind o serie de personalităţi remarcabile ale culturii şi ştiinţei româneşti: filosoful Mircea Vulcănescu, sociologii H.H. Stahl, Traian Herseni şi Anton Golopenţia, ultimul devenit şi director al Institutului Central de Statistică în perioada 1947-1948. (Dr. Ciprian IFTIMOAEI, director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi și lector asociat la Departamentului de Sociologie şi Asistenţă Socială al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi)

Citește despre: