Născut pe 19 octombrie/1 noiembrie 1906, în Kazan, cu numele de botez Alexandru Pavlovici Tauşev, Arhiepiscopul Averchie provenea dintr-o familie nobilă. Tatăl său, fiind reprezentant oficial al guvernului, era nevoit prin îndatoririle sale să călătorească în multe regiuni ale Rusiei. În anul 1920, în urma Revoluției Bolșevice a trebuit să plece din țară împreună cu familia. A locuit o vreme în Bulgaria, unde a început să simtă chemare pentru viața monahală și, în curând, avea să devină monah și apoi ieromonah. A predat Teologie și a slujit ca preot în Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia și Germania.

Ajungând în America, în anul 1951, a fost numit profesor la nou-înfiinţatul Seminar Teologic „Sfânta Treime” din Jordanville, New York, pentru a preda cursuri de Noul Testament, Liturgică şi Omiletică. În anul 1952 a devenit directorul Seminarului, în anul 1953 Episcop de Syracuza, iar în anul 1960 stareţ al Mănăstirii Sfânta Treime, după moartea Arhiepiscopului Vitalie. Ocupând aceste funcţii, a fost deosebit de implicat în formarea curriculum-ului seminarial și în viața cotidiană a seminariștilor și a monahilor.

Și-a îndeplinit până în ultima clipă datoria de a răspândi lumina credinţei ortodoxe atât viitorilor păstori ai seminarului, cât şi tuturor celor care citeau lucrările editate de mănăstire, lucrări temeinice de teologie şi credinţă ortodoxă. Predicile îi erau publicate frecvent în revista bilunară a mănăstirii, Orthodox Russia, iar cărţile sale includeau manuale de Omiletică şi tâlcuirea Noului Testament (2 volume), colecţia de predici şi articole şi studii despre viaţa şi scrisorile îndrumătorului său drag, Arhiepiscopul Teofan. A fost foarte apreciat de convertiții la Ortodoxie, precum ieromonahul Serafim Rose, fiindcă a fost un apărător neclintit al credinței ortodoxe tradiționale. Considerat unul dintre luminătorii Bisericii Ruse din diaspora, Înaltpreasfințitul Averchie a scris numeroase comentarii la Scriptură și alte lucrări care sunt deosebit de citite atât în Rusia, cât și în diaspora rusă. Perspectiva sa asupra lumii contemporane era una echilibrată, corectă şi pe deplin inspirată din Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii. A adormit întru Domnul pe data de 31 martie/13 aprilie 1976. Prelegerile sale despre teologie morală și asceză sunt publicate în revista Orthodox Life la 35 de ani de la moartea autorului, apoi publicate drept o carte de sine stătătoare, tradusă și la noi: „Nevoința pentru virtute. Asceza într-o societate modernă secularizată” (Editura Doxologia, Iași, 2016).