Bărbat sau femeie – menire sau întâmplare?
Societatea contemporană vehiculează numeroase modele, exemple, tipare, referitoare la cum ar trebui să fie, să se comporte, să reacţioneze, să simtă un „bărbat adevărat” ori „o femeie adevărată”. De la filmele artistice, până la diferitele reclame, suntem invadaţi cu mesaje despre imaginea tip a masculinităţii şi a feminităţii. Criterii exterioare precum „cum ar trebui să arate, a ce parfum ar trebui să miroasă, ce haine ar trebui să poarte” sunt transformate în mod artificial în aspecte esenţiale pentru bărbaţi şi femei.
Referindu-ne mai întâi la bărbaţi, putem observa cum, fără să ne dăm seama, în mintea noastră se creează o serie de reflexe, de condiţionări, care ne pot determina să apreciem şi să acordăm încredere unui bărbat doar pentru că se încadrează sau nu în tiparul promovat de un spot publicitar.
De asemenea, filmele artistice abundă în imagini stereotipe ale eroilor, „bărbaţi adevăraţi” la rândul lor, care au în permanenţă un zâmbet nepăsător pe faţă, se descurcă în orice situaţie, nu îşi arată sentimentele, dar se comportă întotdeauna galant, au simţul umorului şi o inteligenţă speculativă.
Care e adevărata bărbăţie?
Nu ar fi nimic greşit dacă am privi filmele sau reclamele ca fiind elemente particulare, fără a le permite însă să ne influenţeze alegerile şi criteriile valorice. Nu ar fi cu nimic greşit dacă am reuşi să punem o limită clară între ceea ce vedem pe ecran şi aşteptările noastre din viaţa concretă. Cu toate astea, mintea operează prin comparaţii şi asocieri, de care uneori nici nu suntem conştienţi, cu atât mai puţin le putem controla, neutraliza efectul.
Deşi în prezent curajul este înfăţişat ca absenţa sentimentului de teamă, acţiunea promptă, de cele mai multe ori fără a analiza consecinţele acţiunilor, urmărirea cu fermitate şi realizarea propriei voinţe, cercetând Sfintele Scripturi vom identifica alte trăsături definitorii ale curajului. Astfel, din această a doua perspectivă, curajul înseamnă să renunţi la propria voie şi să faci voia lui Dumnezeu, să îţi laşi viaţa în mâinile Lui, pierzând astfel iluzoria senzaţie de control, să recunoşti că ai greşit şi să îţi ceri iertare, să te sacrifici pentru ceilalţi din dragostea pentru ei şi nu din dorinţa de a-ţi alimenta ego-ul. Realizând această paralelă, vom constata că a avea curaj şi, prin aceasta, a fi bărbat adevărat, în sensul în care Dumnezeu a gândit atunci când ne-a creat bărbat şi femeie, înseamnă mai mult decât o atitudine uşor de observat la o primă privire.
De aceea, este important ca în acest amalgam de mesaje ce sunt vehiculate în prezent, unele dintre ele contradictorii, să ne raportăm la repere stabile.
Din perspectiva Ortodoxiei, a fi „bărbat adevărat” înseamnă a încerca să fii, aşa cum ai fost creat, după chipul lui Dumnezeu, şi să tinzi spre asemănarea cu El. Adevărata bărbăţie se defineşte prin alegerile făcute, responsabilităţile asumate şi raportarea propriei voinţe la voia lui Dumnezeu. Astfel, un bărbat adevărat respinge pasivitatea, acceptă responsabilitatea, conduce cu curaj şi aşteaptă răsplata sa de la Dumnezeu.
Cum să îţi găseşti liniştea şi să nu treci pe lângă esenţa feminităţii
De asemenea, în ceea ce priveşte feminitatea, există suficiente modele tip în societea noastră, promovate atât prin diferite personaje din mass-media, cât şi prin numeroasele vedete care întruchipează adevărate idealuri de frumuseţe. A fi atractivă, senzuală, a purta cele mai la modă accesorii sau parfumuri, a şti să îţi atingi idealurile profesionale şi personale şi să îţi satisfaci cât mai multe plăceri, să îi determini pe ceilalţi să îţi împlinească voia, făcând din asta unul dintre scopurile cele mai importante ale relaţiilor, par a fi câteva dintre atuurile principale ale feminităţii promovate.
A căuta să te asemeni acestui tipar înseamnă să intri într-o permanentă competiţie, atât cu tine însăţi, cât şi cu celelalte femei, să nu îţi găseşti liniştea şi să treci pe lângă esenţa feminităţii, aşa cum a fost gândită şi creată de Însuşi Dumnezeu. A pune semnul egalităţii între feminitate şi sexualitate înseamnă a distorsiona, a ciunti o realitate definită cu totul altfel în Sfânta Scriptură.
Ceea ce întruchipează feminitatea este modul în care femeia îmbrăţişează sau nu voia lui Dumnezeu, crede în promisiunea făcută de El, alege să îşi pună talanţii, calităţile, în slujba altora şi, astfel, să îi înmulţească, în loc să se bucure doar ea de ei, în acest mod îngropându-i. Femeia pe care o regăsim în Biblie şi care ar trebui să reprezinte reperul stabil răspunde chemării lui Dumnezeu, alege cu înţelepciune, trăieşte cu curaj şi aşteaptă răsplata sa de la Domnul.
