bărbat
 

Femeia muncește în regim de „foc continuu”

Femeia este întotdeauna ocupată. Ea pur şi simplu nu poate să se odihnească liniştită dacă în casă nu e dereticat și lucrurile nu sunt la locul lor: pune mâna pe mătură, pe cârpă, începe să facă ordine, şi doar după aceea îi tihneşte odihna. Bărbaţii nu prea înţeleg problemele acestea; pentru ei, lucrurile împrăştiate şi vesela murdară nu sunt, în general, o sursă de disconfort.

Bărbatul şi femeia au chemări şi lucrări complementare în istoria mântuirii

De ce „purtătoarele de miruri” L-au văzut pe Domnul, şi nu apostolii? Ni se va spune că ele au mers la mormânt şi au avut această şansă, pe când ucenicii au stat închişi în casă. Dar atunci de ce nu li s-a arătat şi celor doi apostoli, Petru şi Ioan, care au alergat la mormânt imediat ce le-a dat vestea Maria Magdalena? Sau cine-L putea opri pe Hristos să treacă prin uşile încuiate şi să vină mai întâi la apostoli, încă de dimineaţă? De ce mai trebuia aşteptată seara zilei Învierii?

Iată fericirea adevărată: să iubeşti şi să fii iubit!

Dragostea nu se transmite genetic, de la înaintaşi, ca frumuseţea, culoarea ochilor, forţa fizică şi talentele. Ea nu poate fi moştenită ca averea unchiului bogat. Nu poate fi cumpărată cu bani – dimpotrivă, bogăţia este o mare piedică în calea ei, fiindcă adesea cel bogat nu e iubit cu sinceritate, ci îi sunt iubite bogăţia şi influenţa lui. Pentru bani, pentru bunuri materiale, nimeni nu va iubi pe nimeni. Dragostea se obţine doar prin efortul şi nevoinţa noastră personală. Ea poate fi, desigur, dată ca dar – însă, şi atunci, dacă nu vom aprecia acest dar, dacă nu-l vom păzi şi sprijini, el ne va fi luat nu după multă vreme.

Soția se încredințează cu toată inima în mâinile soțului iubitor

Femeia îi dă totul soţului său, în deplinul înţeles al cuvântului. Pentru orice bărbat, acesta este un moment solemn: să îşi asume răspunderea pentru o viaţă tânără, fragilă şi gingaşă, care i s-a încredinţat, şi s-o alinte, s-o apere, s-o ocrotească.

„După Dumnezeu, să-l cinsteşti pe bărbatul tău”

„După Dumnezeu, să-l cinsteşti pe bărbatul tău”, scria Sfântul Grigorie Teologul tinerei căsătorite Olimpiada, ca şi cum i-ar fi spus: deasupra bărbatului tău să nu-l pui nici pe tatăl, nici pe mama, nici pe bunicul, nici pe bunica, nici chiar pe copii.

Căsătoria – un drept și o responsabilitate față de celălalt

Deoarece căsătoria este prin natura ei dăruire totală a unei persoane alteia, fiecare dintre cele două persoane va avea un drept și o responsabilitate față de celălalt. În căsătorie, soții se împărtășesc unul de puterile celuilalt, de darurile și virtuțile celuilalt în așa măsură, încât Apostolul Pavel afirmă că „bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă și femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios” (I Corinteni 7, 14).

Femeilor, supuneți-vă soților, dar nu vă înjosiți!

Altfel spus, femeile pot fi sfătuite: „Să nu vă pierdeţi pe voi înşivă, să nu vă pierdeţi propria demnitate!”. Da, bărbaţilor le place atunci când sunt ascultaţi, când femeia li se supune, dar nu când se înjoseşte în faţa lor. Există lucruri care nu trebuie răbdate și îndurate fără cârtire: bătăile, infidelităţile, alcoolismul și narcomania.

Ne iubim pentru că înflorim împreună

Nu vă fie frică! Iubirea adevărată nu are legătură cu frica. Nu suntem iubiţi pentru calităţile şi urâţi pentru de­fectele noastre, ci pentru felul în care le „administrăm”. Talanţii noştri sunt şi calităţile şi defectele noastre. Ne iubim pentru că înflorim împreună, împreună creştem. Eu devin mai femeie, tu devii mai bărbat, şi Îl simţim pe Dumnezeu mai bine.

Nu faceți din căsătorie un ecran de proiecție a propriilor prejudecăți

Bărbatul are tendinţa să proiecteze asupra femeii ceva din însuşirile mamei sale. Când descoperă că femeia este diferită de mama sa, cu alte cuvinte, este ceea ce este, tânărul poate să cadă în deznădejde.

Firea umană a primei desăvârșiri

Trupul este zidit. Aceasta înseamnă că reprezintă o construcție, poate cea mai complexă construcție a Universului. La zidirea trupului se modelează materia pământului cu gândirea lui Dumnezeu. După zidirea trupului, se naște cu adevărat omul întru suflet viu. La creația omului viu, Dumnezeu își dă sufletul din El pentru om. Suflarea de viață reprezintă respirația sau vitalitatea desăvârșită a dumnezeirii.

Pagini