femeie

Totul se schimbă când femeia devine mamă

Astăzi voi încerca să scriu câteva cuvinte despre ceva ce pare ştiut de la sine şi totuşi, când ajungem la acel moment, încercăm să trăim şi atunci la fel cum trăiam înainte. A deveni mamă schimbă viaţa unei femei într-un mod care îi afectează semnificativ toate relaţiile: cu Dumnezeu, cu ea însăşi şi cu orice persoană din viaţa ei.

Bărbatul și femeia sunt egali înaintea lui Dumnezeu

Firile amân­durora, a femeii și a bărbatului, au fost plăsmuite asemenea, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar fapte­le lor sunt judecate egal; egale le sunt şi premiile, egală le este şi osânda.

Caută frumusețea sufletului, aceasta nu se ofilește niciodată!

Să căutăm la celălalt mintea şi inima binevoitoare, cugetarea măsurată, blândeţea. Acestea sunt însemnele frumuseţii lăuntrice. Acest fel de frumuseţe caută Dumnezeu.

Strigătul femeii canaanence și strigătul mamelor noastre

Multe mame strigă după Hristos pentru mulți, foarte mulți tineri suferinzi. Pe lângă afecțiunile trupești, cele spirituale se ivesc mai des ca oricând. O sumedenie de odrasle, la vârste extrem de fragede, se lasă antrenate în tot soiul de scăderi: tutun, alcool, droguri, indiferentism religios, relativizarea credinței și tradițiilor neamului lor, dezordine sentimentală și sexuală, lipsă de orizont, alături de nenumărate altele. Avem, așadar, nevoie de mame, de părinți, în genere, foarte credincioși, extrem de răbdători și cu nezdruncinată credință, pentru salvarea urmaşilor lor. Numai așa vor auzi cuvântul cel izbăvitor al Mântuitorului Hristos: „omule”, sau „femeie, mare este credința ta. Fie ție după cum voiești!”.

„Întotdeauna o să avem încredere unul în celălalt, imediat și pentru totdeauna” – mit sau adevăr?

Dacă încrederea ta este vecină cu naivitatea copilului, vei fi nevoită să suferi nu o dată amărăciunea dezamăgirii de oameni, durere sufletească. Cheia rezolvării problemei „a avea încredere – a nu avea încredere” constă în alegerea înțeleaptă a persoanei în care te încrezi și în construirea treptată a relației de încredere.

Mitropolitul Iosif Naniescu a cucerit inimile cele mai împietrite

Cele mai alese virtuţi ale mitropolitului Iosif erau însă aceste două: sfinţenia vieţii sale şi milostenia. Cu aceste două mari virtuţi a întrecut pe toţi ierarhii vremii sale, a cucerit inimile cele mai împietrite, a câştigat respectul celor mari, a ridicat de jos pe mulţi deznădăjduiţi, a adunat în jurul său pe cei săraci şi nebăgaţi în seamă şi a tras spre Hristos pe mulţi creştini cu pilda vieţii sale.

Vindecați-vă de suferințele din trecut înainte de a intra într-o nouă relație de iubire

Vindecați-vă înainte, nu vă grăbiți! Nu înghițiți o iubită pe bază de medicament. „Mă vindec de trecut cu asta!” „Mă vindec de trecut cu ăsta!” Nu te vindeci decât cu Acela, cu Dumnezeu! El mă vindecă și în felul acesta eu pot să am o relație cu tine. Degeaba vă grăbiți să vă căsătoriți, că nefericirea este mare dacă nu ne vindecăm înainte, copii!

Între profesie și familie – care pe care?

Dacă profesia te prinde puternic, sigur că poate afecta viața de familie. Dacă devii rob al profesiei, sau faci din profesie un idol, sigur că te afectează. Este greu să păstrezi echilibrul, și ca timp, și ca preocupare; dar dacă ești familist convins, atunci se poate.

Soțul este capul familiei, iar soția este inima – armonia binecuvântată a iubirii

Atunci când se spune că femeia este grozav de valoroasă în creaţia lui Dumnezeu, asta nu înseamnă că bărbatul nu este nimic. Dacă este iubire, lucrurile se rezolvă de la sine: se uită unul la altul şi ştiu ce au de făcut.

Dacă nu am primit iubire din partea mamei, eu voi putea oferi la rândul meu iubire soțului și copiilor?

E mai greu, dar se poate, se poate dacă tu crezi în iubirea lui Dumnezeu și dacă înveți s-o primești și s-o dăruiești. Până atunci fă exercițiul ăsta: „Doamne, eu n-am iubire! Sunt foarte mulți oameni care cred că iubesc, dar ce vreau eu este să iubesc!” Și atunci răspunsul părintelui Sofronie este: „Ce ai face dacă ai iubi? Fă ce ai face dacă ai iubi! Nu te preface, ci fă!”. N-aș țipa, nu l-aș jigni, nu l-aș controla. 

Pagini