Într-o sâmbătă, am ajuns la Mitropolie, aproape de sfârşitul slujbei. Regretam întârzierea, totuşi m-am bucurat că voi participa la Acatistul Cuvioasei Parascheva. Dorindu-mi să stau cât mai aproape, m-am aşezat în faţa icoanei din spatele sfintelor sale moaşte. În timpul rugăciunii, am auzit o voce de bărbat spunând unei tinere: „Nu te uita la ei, pune-i direct în geantă!”. Aceeaşi voce care-mi atrăsese atenţia, mi-a dat şi mie ceva, dar când am vrut să văd ce este, mi-a strâns mâna, spunându-mi cuvintele de mai devreme şi: „Sunt de la Cuvioasa Parascheva”. Am simţit în mâna strânsă nişte bani, i-am primit, dar, când am constatat că sunt prea mulţi (şi nu simbolic cum credeam), m-am ridicat pentru a-i înapoia. În acest timp, l-am văzut pe domnul generos împărţind ceva mai multor persoane care intrau în biserică.

Am revenit, dându-mi seama că cel care dăruia voia ca totul să fie făcut cu discreţie, în ascuns, că este un om bogat pentru care banii nu înseamnă foarte mult. Am fost surprinsă: nu mi se mai întâmplase niciodată să-mi ofere un necunoscut atâţia bani, fără a-mi cere ceva în schimb. Am rămas cu pumnul strâns, dar, deodată, am desfăcut banii înfăşuraţi. Erau 700 de lei; mult peste înţelegerea mea!

Cu o seară înainte, m-am gândit la datoriile pe care le aveam şi îmi doream să le pot acoperi. Mă rugasem sfintei să pot plăti cumva aceste datorii. Totuşi nu îndrăzneam să păstrez banii, ci, mai curând, doream să-i pun la cutia milei, ca să scap de tulburare. Îmi amintii, deodată, de cuvintele şoptite: „Pune-i direct în geantă! Sunt de la Cuvioasa Parascheva”.

Aceşti bani mi-ar fi fost de folos! Erau chiar de la Cuvioasa? Chiar pentru mine?! Am cerut sfatul părintelui duhovnic, care îmi cunoştea problemele. Am primit sfatul să-mi acopăr o parte a datoriilor. Imediat m-am liniştit, ştiind că erau din mâinile Cuvioasei, care mi-a ascultat rugăciunile sau ale celor ce s-au rugat pentru mine.

Anonima

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva – mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, p. 130-131)