Importanţa marelui praznic de la jumătatea lunii august a adunat la Zosin sute de credincioși botoșăneni și pelerini sosiţi din alte judeţe ale Moldovei. Aceștia au păşit pragul aşezării monahale încă din seara zilei de miercuri, pentru a participa la slujbele oficiate cu prilejul serbării hramului istoric și ai celor 240 de ani de la înființarea așezământului.

Programul liturgic al sărbătorii a debutat miercuri seară, la ora 17.00, cu săvârșirea slujbei de Priveghere, în cadrul căreia s-a cântat și Prohodul Maicii Domnului. Joi, spre bucuria duhovnicească a celor prezenți, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul românilor ortodocși din Europa de Nord, înconjurat de un sobor de slujitori ai parohiilor și mănăstirilor din zonă.

La finalul Sfintei Liturghii, după ce le-a oferit câteva daruri copiilor prezenți, PS Macarie a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat sensurile icoanei Adormirii Maicii Domnului, precum și importanța mijlocirii Născătoarei de Dumnezeu, cea care îi poartă fără încetare, în rugăciunile ei, pe toți membrii Bisericii:

 „Să o rugăm pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să ne aducă alinare și mângâiere în toată vremea, așa cum numai o maică își poate mângâia, alina, întări și ocroti copilașii. Am aflat o istorioară din cel de-al Doilea Război Mondial, în care se povestește cum singurul fiu al unei bătrâne a fost chemat pe câmpul de luptă și a fost grav rănit într-o bătălie, apoi internat de urgență într-un spital și acolo se zbătea între viață și moarte. Iar maica sa, care îl pomenea mereu în fața icoanei Născătoarei de Dumnezeu a fost înștiințată de starea copilului ei. Măicuța de la țară a ajuns acolo, iar medicii au lăsat-o cu mare greutate să intre înăuntru, spunându-i că oricum nu mai are cu ce să îl ajute. Într-un final, a intrat cu evlavie și credință în salon și l-a văzut cu ochii închiși și cu fața cuprinsă de sânge și sudoare. Apoi, a îngenuncheat, s-a rugat îndelung și s-a apropiat cu milă și dragoste de trupul bolnav al copilașului ei și l-a mângâiat cu dragoste și grijă. În acea clipă, fiul și-a deschis ochii și a recunoscut-o pe maica sa. A recunoscut mângâierile care l-au însoțit în copilărie, dragostea, jertfa și purtarea de grijă a maicii sale.

Așadar, preaiubiții mei, să cerem și ajutor, alinare și mângâiere Preasfintei Născătoare de Dumnezeu neîncetat, cu timp și fără timp, căci ea este cea mai sfântă, cea mai nobilă, cea mai curată și smerită făptură omenească. Ea este cea care s-a învrednicit să Îl aducă în lume pe Făcătorul a toate, pe Însuși Fiul lui Dumnezeu. Noi, românii, în mod deosebit, o cinstim pe Maica noastră cerească și o numim Măicuța Domnului, în rugăciuni și în cântările de pelerinaj, cum este și cântarea aceasta care se cântă astăzi, pretutindeni, în mănăstirile și în bisericile din țara noastră: «nu lăsa, Măicuță, să pierim pe cale, căci noi suntem fii lacrimilor tale». Suntem fiii lacrimilor vărsate de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la poalele Crucii. Așadar, să o rugăm cu stăruință și să o numim Măicuță, fiindcă rugăciunile Măicuței noastre cerești mult pot, spre îmblânzirea Stăpânului.”

Atmosfera de sărbătoare se prelungește la Zosin până în ziua de 16 august, când Biserica noastră face pomenirea Sfinților Martiri Brâncoveni Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și sfetnicul Ianache, ocrotitorii Altarului de vară aflat în curtea mănăstirii. Credincioşii prezenţi la acest binecuvântat moment vor putea aduce prinos de cinstire Sfântului Voievod Martir prin închinarea la icoana sa şi la o părticică din sfintele sale moaște, dăruite Mănăstirii Zosin de către Părintele Patriarh Daniel în urmă cu patru ani, cu prilejul sfințirii noii biserici.

Începuturile Mănăstirii Zosin urcă în istorie până în anul 1779, când dregătorul Tudorachi Basota construieşte din zid şi lemn o biserică prin care o înlocuieşte pe cea veche, din lemn, datând de la 1740. O piatră cu cruce marchează locul pe care s-a aflat Sfânta Masă a acestei biserici vechi. Noua biserică este o construcţie mică, joasă, în formă dreptunghiulară. Are o turlă mică, deschisă pe naos, de formă octogonală. Intrarea în pronaos se face prin vest, pe o uşă masivă din stejar, lemn brut. Biserica n-are pridvor. Acoperişul este din şindrilă. O dată cu ridicarea bisericii în 1779, începe aici să se înfiripe o obşte de călugări. Viaţa monahală durează până în 1959 când, la apariţia decretului 410, aşezământul este desfiinţat.

Piatra de temelie pentru zidirea noii bisericii a fost pusă în primavara anului 2006, dar primele săpături au început abia un an mai târziu. În anul 2015, de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, alături de un numeros sobor de ierarhi a sfințit noua biserică a Mănăstirii Zosin.