Calendarul Bisericii Ortodoxe cunoaşte patru sărbători care prăznuiesc nu doar naşterea, ci chiar zămislirea unuia dintre sfinţi. Dintre toate, cea mai importantă este Bunăvestirea. De fapt, Bunăvestirea este chiar sărbătoarea conceperii Mântuitorului în pântecele Maicii Domnului. Pentru a intra în istorie, Fiul lui Dumnezeu însuşi se supune unei legi a firii, întrupându-Se în sânul feciorelnic al Mariei, cu exact nouă luni înainte de naşterea Sa. Aşadar, orice prunc, chiar şi numai de o zi, odată conceput în trupul mamei, are în el un suflet sau, după cuvântul Scripturii, "duh de viaţă”. Căci ceea ce s-a petrecut în paradisul dintâi, mai precis, în ziua a şasea a creaţiei, când Dumnezeu a făcut pe om, se petrece şi în trupul femeii mame. Chiar umbletul Domnului Dumnezeu, care se preumbla în adierea serii în grădina raiului, poate fi pentru noi o imagine curată care să ne arate, într-un mod tainic, felul în care ia fiinţă sufletul copilului în sânul matern.

Existenţa, în sânul mamei, a unei suflări de viaţă, din ceasul conceperii, datorită unei intervenţii divine creatoare, este pentru gândirea ortodoxă un adevăr absolut. De aceea, orice atentat asupra fătului (ou fecundat, morulă, zigot, embrion, fetus) odată conceput este un atentat asupra unui om întreg, format din suflet şi trup.

(Pr. Prof. Ilie Moldovan, Darul sfânt al vieții și combaterea păcatelor împotriva acestuia, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997, p. 17)