Ai dobândit bogăție, dar știi ce să faci cu ea?

Cuvinte duhovnicești

Ai dobândit bogăție, dar știi ce să faci cu ea?

Bogatul, în nebunia lui, a socotit însă că averea sa îi aparținea întru totul. Aceasta pentru că l-a scos pe Dumnezeu din viața sa.

În cunoscuta parabolă despre bogatul fără de minte (Luca 12, 16), se spune că pământul a rodit foarte mult în anii aceia. Întrucât ogoarele bogatului au dat rod bogat, acesta a început să-și facă probleme cum va reuși să-și pună la adăpost cerealele. Observați cum nu doar săracii sunt munciți de gânduri sau neliniști – cazul celor din urmă este explicabil pentru lipsa celor de neapărată trebuință. Au și bogații multe neliniști: unde și cum să-și păzească cele pe care le au. Felurite amenințări plutesc asupra avuțiilor, după cum spune Domnul, din multe părți: „Nu adunați vouă comori pe pământ, unde moliile și rugina le strică, și unde furii le sapă și le fură” (Matei 6, 19).

Dintotdeauna au existat hoți. Astăzi, mai mult ca niciodată, există metode de efracție tot mai perfecționate, fapt pentru care sunt montate sisteme de alarmă, încuietori de siguranță etc. Cei specializați în furturi au însă, posibilitatea de a trece peste orice barieră, pentru a-și face treaba. Bogații au și de ce să fie neliniștiți; ei închiriază seifuri de la bănci pentru a-și depozita bogățiile. În condițiile acestea, putem spune că bogățiile le au și nu le au. Atâta timp cât le țin închise în seifuri și nu pot să le folosească sau să le etaleze, este ca și cum nu le-ar avea.

Bogatul nu s-a gândit: „Să le împart la săraci. Să răspund la binecuvântarea pe care mi-a făcut-o Dumnezeu. Precum Acela mi-a dat din belșug roade, să dau și eu săracilor, cu mână largă, și să mă mulțumesc cu cele absolut necesare!”. Nu, nu a gândit așa ceva. Ci a zis: „Le voi pune în siguranță, în cămările mele”. Câtă siguranță pot oferi acestea, Dumnezeu știe. Depozitele se pot dărâma la cutremur sau un incendiu le poate face scrum; pot fi sparte și să nu mai rămână nimic în ele. Nu există pe pământul acesta nimic care să aibă trăinicie statornică și caracter neschimbător. Toate bunurile materiale se degradează, toate trec. Bogatul, în nebunia lui, a socotit însă că averea sa îi aparținea întru totul. Aceasta pentru că l-a scos pe Dumnezeu din viața sa.

(Arhimandritul Epifanie TheodoropulosToată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, Editura Predania, București, 2010, pp. 39-40)