Se cuvine ca totdeauna să avem osârdie către citirea dumnezeieştilor Scripturi şi cugetarea la ele, fie că ne tulbură mânia inima, sau pofta ne aprinde trupul, sau ne luptă cugete rele, sau are de înfruntat sufletul vreun alt lucru vătămător. Pe cel care citeşte dumnezeieştile Scripturi şi cugetă la ele ziua şi noaptea, Proorocul îl aseamănă cu un pom sădit la izvoarele apelor: fiindcă şi sufletul sădit la izvoarele dumnezeieştilor Scripturi, adăpându-se din ele, înfloreşte şi se îmbogăţeşte cu roade duhovniceşti; şi adunând în sine roua Atotsfântului Duh, stinge focul necazurilor dinafară şi al patimilor lăuntrice.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 43)