Mirosiţi un trandafir ori o altă floare şi vă bucuraţi de mirosul plăcut, iar când simţiţi un miros urât vă îndepărtaţi şi vă acoperiţi nasul.

Tălmăciţi astfel: fiecare suflet emană propriul său miros: sufletul bun, un miros bun; cel rău, un miros rău.

Apostolul spune: „Suntem… bună mireasmă a lui Hristos” (2 Corinteni 2, 15).

Îngerii din Cer şi Sfinţii, iar adeseori şi drepţii de pe pământ simt acest miros şi se bucură dacă el este bun, dar se întristează dacă este rău.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Ce este viaţa duhovnicească şi cum să te apropii de ea?, traducere de Elena Dulgheru, Editura Anastasia, Bucureşti, 1997, p. 206)