Tabăra viselor, un loc unde toţi copiii sunt la fel
Copii săraci şi copii bogaţi. Pentru majoritatea banii fac diferenţa. Primii sunt daţi deoparte, ceilalţi au mereu un avantaj. Copiii săraci vin dintr-o lume dură, în care munca şi perseverenţa sunt singurele căi spre liman. În mediul lor nu au nici o siguranţă, li se închid perspective şi li se limitează vise. Şi, cu toate acestea, sunt copii ca toţi ceilalţi, care îşi pot depăşi situaţia dacă li se oferă şansa.
Săptămâna trecută, paisprezece copii norocoşi au avut ocazia să trăiască o altfel de viaţă. Este vorba de copii ce provin din familii numeroase, care au avut o copilărie mai grea şi care au trecut nu tocmai lipsiţi de griji prin cei mai frumoşi şi mai senini ani din viaţă. Pentru ei, câteva zile petrecute într-un alt mediu, într-o tabără centrată pe ei, în care să fie valorificaţi la adevăratul lor potenţial, ar putea reprezenta o schimbare foarte mare. Asta pentru că ei fac parte dintr-o categorie de obicei marginalizată, nu li se oferă nici o şansă de a ieşi din tipare, de a fi nişte copii speciali, de a face altceva în viaţă decât ceea ce le oferă familia. Sunt copii iubiţi, dar cărora părinţii, în cele mai multe cazuri, nu le pot asigura decât strictul necesar, iar singura investiţie în viitorul lor constă în obişnuirea de mici cu munca şi greutăţile.
„De ce îi lasă Dumnezeu pe copii fără părinţi?”
Scoaterea copiilor din mediul lor obișnuit de viață, implicarea în diverse activități, prin care să își descopere abilitățile și aptitudinile pe care le dețin, oferirea unor noţiuni de bază în educaţie în ceea ce privește curățenia și igiena personală, dar și a unei educații religioase minime au fost planurile cele mai importante în organizarea programului taberei. „Deşi au fost copii destul de mari, între 8 şi 17 ani, nu toţi ştiau cum să aibă grijă de igiena proprie, însă am încercat să le asigurăm toate condiţiile pentru a-i obişnui. La sosire, fiecare copil a găsit în cameră un pachețel cu materiale de igienă personală – gel de duș, șampon, săpun, pastă și periuță de dinți, prosoape, pijamale și papucei de casă, iar animatorii i-au instruit cum să le folosească”, ne-a explicat Otilia Serdenciuc, directorul de tabără.
Trecând peste stereotipurile legate de familiile sărace cu mulţi copii, nu trebuie să uităm că cei mici nu poartă nici o vină. Ei, trecuţi prin greutăţi, au dorinţe şi vise uneori atât de realiste sau altruiste încât te lasă fără cuvinte. Într-una dintre activităţile din tabără, cei mici au fost rugaţi să scrie o scrisoare către Îngeraşul lor păzitor, căruia să-I spună ce dorinţe au. Scrisoarea Alexandrei, în vârstă de 15 ani, a fost una dintre cele mai impresionante. Ea mai are şapte fraţi şi cu toţii se află doar în grija tatălui, pentru că mama a murit în urma cu câţiva ani. Îşi doreşte foarte mult o chitară, pentru că îi place să cânte şi asta o ajută să treacă peste probleme. Alexandra îşi iubeşte familia, ştie ce înseamnă sacrificiul şi, mai mult decât orice, ştie ce sunt greutăţile. Aşa că, ne-a spus şi ce ar face dacă i s-ar indeplini visul de a cânta la chitară: „cu banii câştigaţi îi voi ajuta pe cei cu nevoi, că eu ştiu cum este, să nu ai tată sau mamă este greu, chiar foarte greu. Şi mi-aş dori sănătate, ca să îl ajut pe tatăl meu cu bani, să îi creştem cu grijă pe fraţii mei. Aş avea şi o întrebare pentru tine îngeraş: De ce Dumnezeu îi lasă pe copii fără părinţi?”. Şansele Alexandrei sunt aproape inexistente. A terminat clasa a VIII-a, dar nu poate continua şcoala pentru că aproape toţi banii pe care îi câştigă tatăl sunt daţi pe mâncare, iar ce rămâne nu este nici pe departe suficient pentru a-i finanţa studiile mai departe.
Ceilalţi copii, la fel de visători, îşi doresc şi ei lucruri aparent mărunte. Mihaiţă vrea să călărească cai, Cosmin vrea doar să fie sănătos, Mădălina vrea să cânte la vioară, iar Dumitriţa vrea să fie pictoriţă, pentru că a învăţat la gradiniţă să deseneze şi să coloreze şi i-a plăcut foarte mult. Sunt dorinţe care se risipesc la fel de brusc precum iau naştere, pentru că ei sunt copii care au foarte puţin timp la dispoziţie să viseze.
Puţină atenţie din partea celorlalţi poate schimba vieţi
În cele câteva zile cât a durat tabăra, copii au participat la diverse activități care să îi ajute să își descopere și dezvolte diverse abilități și aptitudini: ateliere de pictură, muzică, lucru manual și comunicare, jocuri de dezvoltare personală și destindere, au vizionat filme educative, au fost în excursie la muzee, la Cetatea Neamțului și Casa memorială a lui Ion Creangă. Nu în ultimul rând, ei s-au spovedit și s-au împărtășit, pentru unii dintre ei fiind pentru prima dată. „Toate aceste activități cumulate au reușit să producă o schimbare în acești copii. Dacă la început erau speriați și tăcuți, neîncrezători în ceea ce avea să se întâmple, timizi și foarte reticienți în a-și exprima gândurile și sentimentele, la finalul taberei au plecat mult mai încrezători în propriile persoane, mult mai îndrăzneți și mai deschiși față de cei din jur. Pentru unii dintre ei a fost experiența vieții lor, fiind pentru prima dată când au părăsit locul natal sau când au participat la astfel de activităţi”, ne-a mai povestit Otilia Serdenciuc.
Deși provin cu toții din familii numeroase, cu peste 8 copii, şi în general cu o situație materială foarte dificilă și cu un grad de educație scăzut, au dat dovadă de calităţi pe care mulţi părinţi încearcă să le implementeze copiilor lor: sunt foarte cuminți, politicoși, buni la suflet şi știu să împartă și să empatizeze cu cei de lângă ei. Întrebaţi fiind ce nu le-a plăcut în tabără, unul dintre cele mai categorice răspunsuri a fost faptul că nu au putut fi şi frații lor prezenți în tabără, sau că nu au putut veni mai mulţi copii aflați în situația lor. Foarte mult i-a impresionat atenţia pe care au primit-o, fiecare dintre ei, din partea voluntarilor, care au încercat să le ofere timp şi atenţie sufiiciente, fiecare dintre ei fiind diferiţi şi având nevoie de alte lucruri. Mihai, de exemplu, ne-a mărturisit că a învăţat foarte multe, dar mai ales că „aparenţele înşeală şi trebuie să fii atent la cum este de fapt o persoană, nu să o judeci de la început. Şi am învăţat că oricine ar fi şi de oriunde ar veni şi orice ar face, toată lumea are nevoie de aceleaşi lucruri: de sentimente, de fericire, de afecţiune, de toate astea”.
Tabăra a fost organizată de către Departamentul ProVita al Sectorului de Misiune, Statistică şi Prognoză Pastorală din cadrul Mitroopoliei Moldovei şi Bucovinei, pentru copii care provin din familiile înscrise în Programul de solidaritate pentru familia cu mulți copii – Sf. Stelian, din raza Protopopiatului Botoșani. Tabăra misionar-educativă Sf. Stelian a avut loc in perioada 25-31 august, la Centrul de tineret Vestitorii Bucuriei din Bălțătești, urmărind oferirea unei noi perspective de viață acestor copii. „Trebuie să mulțumim, mai ales în numele copiilor, celor care au contribuit la organizarea acestei tabere. Pe lângă unitățile care aparțin de Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Departamentul Pro Vita, Protopopiatul Botoșani, Centrul de Tineret Vestitorii Bucuriei, Sectorul pentru Asistență socială și medicală, în organizarea taberei s-au implicat și multe persoane fizice, care au contribuit cu dulciuri, jucării și hăinuțe pentru copii. Iar partea cea mai frumoasă este că acești oameni sunt hotărâți să nu se oprească aici, ci să continue să aibă grijă de acești copii. Deja au început să strângă hăinuțe pe care vor să le ducă înainte de începerea anului școlar și îşi doresc să îi cunoască personal pe acești copii minunați”, a completat Otilia Serdenciuc.
