Tăcerea grăitoare

Poezii

Tăcerea grăitoare

Căci cel ce vrea să cuvânteze

De Cel ce este necuprins

Cum poate să-și imagineze

Că arde când e focul stins?

Și teolog de m-aș numi

Și să-L mărturisesc de-aș vrea

Nimic nu pot făr’a-L trăi

Nimic de nu fac voia Sa.

 

Căci cel ce vrea să cuvânteze

De Cel ce este necuprins

Cum poate să-și imagineze

Că arde când e focul stins?

 

Și cum să spun’a Sa căldură

De Duhul Sfânt că-I este dată

Când are inima de piatră

Iar mintea-n gânduri încurcată.

 

Mai bine e de luat aminte:

Cuvântu-I viu și lucrător

Știind că litera ucide

Tăcând nu ești ucigător.