„Se constată că nu vine lumea la biserică. Dar nu trebuie să fie o preocupare în sine, să se facă atâta caz. Pentru că aceste lucruri slăbesc forța personală a fiecăruia, semănând confuzii. Din cauza greșelilor mulțimii, fiecare om ajunge să se scuze în sinea lui: Ce, numai eu fac? Văd că toți fac! Deci, cel mai bine este ca noi să ne rugăm pentru rezolvarea acestor lucruri pentru oamenii aceștia. Și chiar vă rog, să fie o mai mare dorință de iubire adevărată! Nu o iubire înregistrată și difuzată ca atare de oameni: Auzi, domnule, că trebuie să iubim! Nu! Trebuie să simți nevoia să iubești.”

(Părintele Arsenie Papacioc, Dialoguri, Editura Areopag, p.27)