Clopoțelul ca obiect liturgic

 

Clopoțelul s-a folosit în biserică încă din cele mai vechi timpuri, mai ales în vremea persecuțiilor sau năvălirii barbarilor. Era un mijloc de anunțare a creștinilor, fie pentru a închide ușile, fie pentru a părăsi locașul de închinare.

Printre obiectele de cult care sunt păstrate pe Sfânta Masă se găsește și un clopoțel care este folosit în unele momente liturgice, cum este Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, pentru a atrage atenția credincioșilor, ca să îngenuncheze și să fie mai râvnitori în rugăciune.

Mai este folosit și în alte împrejurări, ca de exemplu: după terminarea predicii sau citirea Cazaniei, anunțând pe credincioși să se apropie „cu frică de Dumnezeu și cu credință” de Sfântul Altar, spre a se împărtăși.

Clopoțelul s-a folosit în biserică încă din cele mai vechi timpuri, mai ales în vremea persecuțiilor sau năvălirii barbarilor. Era un mijloc de anunțare a creștinilor, fie pentru a închide ușile, fie pentru a părăsi locașul de închinare.

(Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Arhim. Prof. Ghenadie Nițoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, Liturgica teoretică – manual pentru seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 115)

De la același autor

Ultimele din categorie