Tămăduirea unui braț paralizat

Cuvinte duhovnicești

Tămăduirea unui braț paralizat

Atunci i-am cerut din nou ajutorul episcopului, să Îl roage pe Domnul şi să îmi atingă braţul suferind. Episcopul, ca întotdeauna, a devenit foarte serios: şi-a ridicat ochii la cer, şi-a pus mâna pe locul care mă durea şi a început să se roage.

Eu, Alexandra Iliinicina Mullins, dau mărturie despre vindecarea braţului meu deformat, paralizat, prin rugăciunile Fericitului loan (Maximovici).

Totul a început în 1964, când braţul a început să mă doară îngrozitor. Imediat am cerut ajutorul doctorilor. Diferiţi medici au folosit diferite metode, dar nimic nu a fost de folos. Braţul nu se mai îndoia din cot şi bineînţeles că nu mai puteam ţine un serviciu. Având credinţă în puterea rugăciunilor Fericitului nostru Ioan, i-am cerut de câteva ori să se roage pentru mine, însă cu siguranţă ierarhul voia să îmi încerce credinţa în Dumnezeu. De fiecare dată mă binecuvânta şi îmi spunea:

- Roagă-te la Dumnezeu.

A trecut un an. Mă gândeam că deja devin infirmă, de vreme ce toate tratamentele doctorilor nu reuşiseră să mă ajute. Atunci i-am cerut din nou ajutorul episcopului, să Îl roage pe Domnul şi să îmi atingă braţul suferind. Episcopul, ca întotdeauna, a devenit foarte serios: şi-a ridicat ochii la cer, şi-a pus mâna pe locul care mă durea şi a început să se roage. Cu credinţă tare şi cu nădejde mă rugam şi eu Domnului Dumnezeu. Şi aşa au trecut câteva zile şi braţul meu deformat a devenit flexibil şi am început să lucrez.

(Pr. Serafim Rose, Pr. Gherman Podmoșenski, Fericitul Ioan Maximovici  - viața și minunile, Editura Cartea Ortodoxă, București, p. 345)

Citește despre: