Tămăduirea unui braț paralizat
Atunci i-am cerut din nou ajutorul episcopului, să Îl roage pe Domnul şi să îmi atingă braţul suferind. Episcopul, ca întotdeauna, a devenit foarte serios: şi-a ridicat ochii la cer, şi-a pus mâna pe locul care mă durea şi a început să se roage.
Eu, Alexandra Iliinicina Mullins, dau mărturie despre vindecarea braţului meu deformat, paralizat, prin rugăciunile Fericitului loan (Maximovici).
Totul a început în 1964, când braţul a început să mă doară îngrozitor. Imediat am cerut ajutorul doctorilor. Diferiţi medici au folosit diferite metode, dar nimic nu a fost de folos. Braţul nu se mai îndoia din cot şi bineînţeles că nu mai puteam ţine un serviciu. Având credinţă în puterea rugăciunilor Fericitului nostru Ioan, i-am cerut de câteva ori să se roage pentru mine, însă cu siguranţă ierarhul voia să îmi încerce credinţa în Dumnezeu. De fiecare dată mă binecuvânta şi îmi spunea:
- Roagă-te la Dumnezeu.
A trecut un an. Mă gândeam că deja devin infirmă, de vreme ce toate tratamentele doctorilor nu reuşiseră să mă ajute. Atunci i-am cerut din nou ajutorul episcopului, să Îl roage pe Domnul şi să îmi atingă braţul suferind. Episcopul, ca întotdeauna, a devenit foarte serios: şi-a ridicat ochii la cer, şi-a pus mâna pe locul care mă durea şi a început să se roage. Cu credinţă tare şi cu nădejde mă rugam şi eu Domnului Dumnezeu. Şi aşa au trecut câteva zile şi braţul meu deformat a devenit flexibil şi am început să lucrez.
(Pr. Serafim Rose, Pr. Gherman Podmoșenski, Fericitul Ioan Maximovici - viața și minunile, Editura Cartea Ortodoxă, București, p. 345)
Domnul iubește sufletul căruia îi este milă pentru orice făptură, pentru că atunci el se aseamănă Lui
Fapta bună fără ispită nu are statornicie
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro