Chemarea Apostolilor tare mult seamănă cu trimiterea lor. Astfel, la chemarea lui Iisus, aceştia au lăsat toate: peşti, corabie, casă, părinţi şi toată grija vieţii acesteia. Cum s-a putut aceasta? Nu e decât o singură explicaţie: au avut o străluminare de suflet, prin care au cunoscut în Iisus pe Dumnezeu. Şi Dumnezeu e mai presus de peşti, părinţi, nevastă, copii, viaţă...

În oamenii aceştia era de mai înainte întrebarea după Dumnezeu. Când s-au întâlnit cu Iisus, s-au întâlnit cu răspunsul. Şi cum răspunsul la întrebarea lor, la aşteptarea de milenii a unui neam, era nu o vorbă, ci o fiinţă - Iisus - nimic nu-i mai putea reţine de a urma acestei Fiinţe desăvârşite, după care de fapt tânjeşte tot omul din străfundurile fiinţei şi de la obârşiile timpului, până la sfârşitul lumii.

Deci, pe această tânjire profundă după adevăr, pe întrebarea după Dumnezeu, s-a întemeiat ucenicia lor.

(Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Talanții Împărăției, Editura Credința Strămoșească, 2008, p. 177)