Țelul educației creștine consistă în a oferi copiilor o educație spirituală corespunzătoare, în așa fel încât ei să fie capabili să înfrunte tentațiile și să avanseze în viață urmând drumul cel drept. Având acest scop, copiii ar trebui să învețe nu doar reguli de conduită ci să-și dezvolte și o integritate și o clară distigere între bine și rău.

Acest țel al educației creștine se revelează și din rugăciunile Tainei Sfântului Botez. Preotul, printre altele, citește și următoarea rugăciune: „Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, cheama pe robul Tau (N), către luminarea Ta cea sfântă și-l învrednicește pe dânsul de acest dar mare al Sfântului Botez. Dezbracă-l pe dânsul de cele vechi și-l înnoiește pentru viața de veci. Și-l umple de puterea Sfântului Duh, spre unirea cu Hristos, ca să nu mai fie el de acum fiu al trupului, ci fiu al Împărăției Tale.”

În timpul botezului, persoana se transformă substanțial în interiorul său. Ea moare pentru păcat și renaște pentru viața spirituală. Aici copilul primește oportunitatea creșterii interne, pentru a fi duhovnicesc, pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pentru a iubi tot ceea ce este bun. Aceste calități îl aseamănă cu Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat, așa cum se cântă în timpul procesiunii în jurul cristelniței: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat”. Sămânța Duhului este acum semănată. De acum responsabilitatea de a o întări și a o face să crească, este asumată de părinții trupești, mai ales de către cei duhovnicești.

După cum natura noastră este compusă din două esențe, duhovnicească și fizică, copilul, de asemenea, are nevoie nu doar de mâncarea fizică ci și de cea duhovnicească. Dacă părinții se preocupă mai mult în a-i oferi doar cele materiale, ingnorând latura spirituală, copilul, ajuns acum la maturitate, va fi materialist și robul dorințelor trupești. Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre aceste lucruri că: „A educa inimile copiilor este o vitute, este o obligație sfântă a părinților. Încălcarea acestor obligații îi face vinovați de infanticid duhonicesc. Este obligația tuturor, atât a taților cât și a mamelor... Sunt părinți care se sacrifică pentru a le oferi copiilor toate mofturile pe care le primesc doar cei înstăriți; datorită însă unei miopii duhovnicești, nu simt nicio obligație în a-i face pe copiii lor buni creștini și, ca rezultat a acestui lucru, vor cauza probleme pentru care societatea va trebui să plătească. Dacă părinții s-ar jertfi mai mult pentru a le oferi o bună educație morală, nu ar fi nevoie de pedepse. Pușcăriile și pedepsele sunt necesare datorită lipsei moralității.”

Sfânta Evanghelie învață că cea mai importantă în viața omului este starea corectă în cre se găsește inima, înțelegând prin inimă, centrul vieții duhovnicești. În ea se concentrează toate sentimentele și dorințele, în ea își are originea comportamentul persoanei și faptele sale morale. În acord cu ceea ce a spus Mântuitorul: „Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule” (Mt. 15:19), este evident faptul că nu se poate omite educarea inimii. Este foarte importantă direcționarea inimii copilului către bunătate. Datorită faptului că tentațiile pot fi evitate și evitabile, este important ca ei să știe să distingă ei singuri între ceea ce este corect sau incorect. Din fragedă pruncie părinții trebuie să infuzeze copiilor dragostea pentru a face binele precum și intuiția care îi va ajuta să recunoască sau să combată tentațiile. Ce este foarte important este înrădăcinarea dragostei față de Dumnezeu din fragedă pruncie înainte ca ei să piardă sensibilitatea și percepția.